Lumea lui Kafka

Cei care s-au simtit macar odata inconjurati de absurd si de ridicol pot spune ca au cunoscut o astfel de lume, cel mai des cunoscuta sub numele unuia dintre marii reprezentanti ai filozofiei existentialiste in literatura, Franz Kafka.

Existentialismul ca si curent filozofic, proclama primatul existentei in fata constiintei. Existentialistii isi fixeaza existenta umana ca element central al reflexiilor lor, considerand ca omul se construieste pe sine insusi si e liber sa aleaga, in acelasi timp fiind responsabil de propria-i devenire si singurul capabil sa isi judece actiunile si modul in care acestea il afecteaza pe el sau pe ceilalti.

Curentul are reputatia de a-si fi gasit mai greu exprimarea ideilor, scriitorii influentati de acest curent fiind mai greu de lecturat. Aveti ca exemplu Nietzche sau Haidegger, Kierkegaard sau Sartre, Andre Gide sau Simone de Beavoir. Toti acestia isi plaseaza personajul principal al naratiunilor intr-un univers absurd dar, in care acesta poate evolua dupa propria-i vointa.

Nici Franz Kafka nu face exceptie, dovada fiind greutatea de a patrunde meandrele gandirii ce se ascund in spatele naratiunii sale.

Albert Camus, pe de alta parte, chiar daca pare mai usoar de citit si de inteles, nu reuseste sa fascineze pe toti cititorii.

Referindu-ma la ultimii doi, se poate spune ca Albert Camus este scriitorul care a influentat o intreaga gandire europeana prin reflectiile sale asupra omului, in opera sa exprimandu-si opinia impotriva nonsensului lumii si al conditiei umane insa in favoarea omului si a eforturilor sale de a se ridica deasupra destinului. Omul lui Camus nu cunoaste limita, iar efortul lui nu inceteaza vreodata, vezi „Le Mythe de Sisyphe”.

Absurdul lumii si nonsensul existentei, esecul omului de a accede la sferele cunoasterii este reliefat cel mai bine de Franz Kafka in „Procesul”.

Josef K. este arestat de catre o autoritate care nu isi justifica actiunile. Tribunalul care conduce procesul, nu contine nimic din caracteristicile justitiei obisnuite. Acest Tribunal ordona retineri ce nu implica arestarea inculpatului, birourile sale se afla in podul unei cladiri cu apartamente de inchiriat, cartile sale de legi contin imagini obscene iar slujbasii sai suporta cu greu aerul proaspat din afara birourilor. Structurile acestei lumi a Tribunalului nu i se reveleaza eroului decat cu mare greutate si doar partial prin mecanismul „procesului”, care nici acesta nu se desfasoara conform procedurilor obisnuite, intrucat acuzatului nu i se aduce la cunostinta invinuirea in baza caruia a fost condamnat. La unica sa infatisare, Josef K. afirma: „procedeele dumnevoastra nu constituie o procedura decat daca eu le recunosc ca atare”.

Personajul lui Kafka par a avea initial libertatea de a admite sau nu valabilitatea lumii in care patrunde, insa incetul cu incetul, acestuia i se deschide in fata o lume ce se dovedeste mult mai vasta decat i se parea la inceput, devenind un adevarat univers, o unitate ce actioneaza dupa legi misterioase si dispune de forte obscure, in adancul careia personajul inainteaza doar din nevoia de a intelege dar in care se pierde.

Kafka este o provocare pentru orice cititor dar suntem avertizati ca dincolo de firul naratiunii, in marile sale opere: „Castelul”, „Colonia penitenciara” sau „Procesul”, se deschid numeroase mesaje unde numai filozofia, ontologia si teologia, sunt singurele instrumente care pot ajuta la transcederea mesajului kafkaian.

Un comentariu

  1. Pingback: Franz Kafka – 100 ani | Calea spre succes

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: