Scrisul te vindeca

Anunțuri

  1. Cam asa am simtit si eu cand scriam poezii in scoala generala. Scrisul ma vindeca si ma ajuta sa nu o iau razna complet.

    • Am trecut cu totii prin acea perioada dificila a vietii 😛

      • Chiar toti? Mi-e greu sa cred.

      • Iti spun pe cuvant 🙂 Eu am scris chiar si poezii . Am inceput si un roman SF care s-a oprit dupa vreo 20 de pagini si dupa al 30 strigat al mamei mele pentru a veni la masa 🙂

      • Toate mamele fac asta. Ne striga sa venim la masa cand inspiratia se afla cote inalte si scriem genial. Si ce te impiedica sa scrii acum un nou roman SF?

      • Mi-am pierdut caietul acela… 😥

      • Nu conteaza asta. O poti lua de la capat cu un alt plan si cu alte ganduri.

      • Realizezi ca am glumit. Nu iti ascund ca am gasit si alte alte forme de expresie. Daca imi pare rau de ceva este de trecerea foarte rapida a Timpului. Banuiesc ca toti suntem intr-o competitie continua cu el 🙂

      • Eu nu sunt in competitie cu Timpul fiindca stiu ca el castiga intotdeauna.

      • Ei nu se poate! Si cum cedezi asa de la start?
        Eu nu ma las! Cand el inainte, cand eu in urma 🙂
        Trebuie sa fii o luptatoare neinfricata. asa sa stii !

      • Nu ai cum sa te lupti cu timpul daca stii ca esti muritor pe acest pamant.

      • De unde sa stiu asta? 😯
        Poate ca nu sunt. Macar trebuie sa incerc, nu-i asa?
        Zi ca da please …

      • Ai dreptul sa incerci. Nu te opreste nimeni…pana la un moment dat. Imi pare rau, dar in seara asta sunt cam pesimista.

      • Bine, eu sunt tot timpul asa insa cineva trebuie sa inveseleasca atmosfera nu ? 🙄

      • Asa este. Si cum inveselesti atmosfera? Ce strategii tii ascunse?

      • Daca ti le-as destainui nu si-ar mai face efectul. Ar fi ca un cadou pe care il observi, stii ca este pentru tine, dar il primesti alta data.

      • Intrebam pentru ca voiam sa invat.

      • Atunci lucrurile stau cu totul altfel. De pesimism nu te pot scapa, ramane sa te invat care sunt metodele prin care sa poti inveseli tu insati atmosfera. Uite in primul rand trebuie sa ma faci sa uit ce ma preocupa in acest moment. Cum ai face tu asta? 😯

      • Care e melodia preferata si ce parere ai despre stelele de pe cer?

      • Gresit! Poti incepe o discutie cu simple observatii legate de subiectul comun, fara sa rupi firul discutiei anterioare…

      • Nu procedez asa niciodata. Sar de la o idee la alta cu iuteala unui ghepard.

      • Pe mine nu ma deranjeaza asta pentru ca pot urmari cu mare precizie cateva discutii simultane, insa asta nu ma va face sa remarc o diferenta. Devin insa sensibil daca ceva incepe sa imi fie mai pe plac. O idee stralucita care ma unge pe suflet este intotdeauna un punct de plecare in a ma bine dispune. Dar de ce sa sari de la o idee la alta. Nu ar trebui sa fie o continuitate in orice?

      • Nu. Daca este o continuitate in orice atunci ar insemna sa vorbim mereu despre acelasi lucru si este atat de plictisitor. De exemplu daca acum sunt suparata, atunci ar trebui si maine sa vorbesc despre supararea mea? Categoric nu!

      • desigur ca nu. Astazi epuizam supararea, scapam de ea si maine zambim la razele de soare ale diminetii 🙂

      • Exact. Si poimaine?

      • Fiecarei zile ii lasam dreptul de a ne rezerva o surpriza. Desigur ca oricare ar fi ea, trebuie sa o facem sa fie in favoarea noastra nu-i asa?
        Daca le-am sti pe toate dinainte ar fi tare plictisitoare viata 😆

      • Mie imi plac doar surprizele frumoase. dar nu prea am parte de ele fiindca le dibuiesc din timp.

      • De ce nu le lasi sa vina cand le este vremea. Nu iti rapi bucuria surprizei.

      • De ar fi asa de simplu. Si uite asa ajungem la capitolul rabdare.

      • Cine vorbeste de rabdare aici? Nu avem nevoie de rabdare pentru ca in permanenta avem cate ceva de facut. Eu de exemplu nu astept nimic pentru ca oricum va veni ceva nou. Ca nu vine ce ne dorim, atunci cand ne dorim este doar pentru ca poate nu suntem pregati pentru a intampina acel eveniment.

      • Concluzia ta este adevarata. Crezi tu ca nu avem nevoie de rabdare? Eu cred ca din contra avem nevoie de rabdare ca sa invatam sa acceptam tot ce ni se intampla in viata chiar daca nu este pe placul nostru.

      • Aveam in minte acea forma de rabdare, prin care tot asteptam ceva, ce nimeni nu poate garanta ca va veni vreodata si care ii caracterizeaza pe toti cei care devin atat de nerabdatori, incat cad in dezamagire 🙂

      • Aham. Tu te referi la vorba aia din popor ca, Dumnezeu iti da, dar nu iti pune in sac?

  2. Pfiuuu… că bine le-ai mai punctat, G.! Da’ de ce ai scris tu toate astea, ai? Pe căciula cui tre să se-așeze musca ceea? 🙄

  3. 9

    Gata, ma simt si eu mai bine, acum ca am citit. Nu mai am nevoie de medicamente de acum incolo cand ma imbolnavesc. Doar de un creion si-o foaie de hartie. Uite vezi asta e un alt motiv pentru care lumea scrie pe bloguri. 😉

  4. Eu cred că și înainte de a apărea scrisul, omul din peșteri se descărca prin desenele de pe pereți. O fi și acesta un motiv pentru care le-au făcut.

  5. Lia

    Mda, mister „G”… are mare dreptate Sigmund Freud. Pe mine scrisul mă eliberează (am tot spus-o pe ici-colo), este ca o supapă de refulare, pentru că am prostul obicei de-a mă încărca şi cu problemele altora, de parcă nu mi-ar fi suficiente ale mele 😛 şi prin scris le trimit în lume, înapoi de unde au venit.
    Şi, da, este foarte adevărat că fără să vrem prin ceea ce scriem ne trădăm caracterul, angoasele, alea, alea. Cine spune că prin ceea ce scrie nu pune un pic din propria viaţă şi simţire… minte, sau se minte.
    Io am constatat de-a lungul timpului că în situaţii de stres, sau de plictis maxim ( uneori chiar şi în şedinţe) când timpul nu-mi permite sau inspiraţia mă ocoleşte de nu pot lega două fraze coerente, mâzgălesc colţul unei pagini din agendă sau foaia pe care o am la îndemână şi desenez, haşurez… nu contează ce, pentru că atunci nu mă gândesc la ce fac, este subconştientul care lucrează 😀

    Iar m-am pierdut în amănunte, gata, tac, şşşşşşşşşt… dar este şi ăsta un mod de descărcare 😛

    • Comunicarea este ea insasi o forma de schimb… de informatii si in consecinta fiecare se incarca cu ce altcineva se elibereaza. Acum fiecare poate alege liber intre ce arunca unul sau altul, din prea plinul sau. Tot fiecare isi alege sursa, in functie de afinitatile sale.
      Aceste afinitati leaga prietenii, fie ele si virtuale 😛

  6. Lia

    Adevăr grăit-a gura ta, pardon, scrise tasta ta, mister „G” 🙂

  7. quote of the day: scrie, scrie, iarasi scrie – cea mai buna „terapie”! 🙂 te-am impresionat si te-am facut praf, nu-i asa?!… 🙂

Va multumesc pentru opinie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: