Citisem pe undeva ca Estetica este acel domeniu al filosofiei care are drept obiectiv principal, analiza frumosului in sens larg adica conceptualizarea frumosului atat cel artificial creat de om prin toate creatiile sale materiale, cat si pe cel natural, creat de Natura.
Dar teoreticienii au extins notiunea de frumos si la toate actiunile omului, considerandu-se ca estetica poate cuprinde si totalitatea actiunilor bune ale omului, care sunt indreptate catre un scop nobil, care sunt si bune si frumoase in acelasi timp.
Pitagoreicii au avansat teoria ca esenta frumusetii consta in ideea de proportii, aceea de simetrie sau de armonie.
Platon defineste caracterul obiectiv si nu subiectiv al frumosului, pe cel absolut si nu relativ, pe cel transcendent si nu iminent al acestuia.
In acele vremuri, estetica era considerata una dintre cele trei mari discipline normative alaturi de logica si morala si avand ca obiectiv, stabilirea normelor frumosului si uratului.
Baumgarten in 1750 a dat definitia esteticii, ca fiind stiinta cunoasterii senzoriale dar facand distinctie intre cunoasterea senzoriala si cunoasterea pura, deoarece zicea el ca prima urmareste frumosul, iar cea de a doua adevarul.
Ei, acum sa aplicam cele invatate astazi, la productiile blogosferice.
Sa vedem care este influenta directa sau indirecta a acestora, asupra emotiilor cititorilor…
Aaa… sau mai bine nu. Daca va trece prin cap sa incepeti cu analiza posturilor mele!
Mai bine o compunere cu tema:
Calea spre succes 
Adica vrei sa spui ca un barbat este din…natere, un iubitor al frumosului. 😉
Si ce, adica este putin acest lucru? 👿
Ai vazut ce dificil le este si filozofilor sa inteleaga si sa defineasca fenomenul acesta, darami-te celorlalti sa discearna… De aici si necesitatea de a incepe de mici…
Imi place ca sunteti perseverenti. 🙂 🙂
In ce ma priveste, am dovedit ca sunt capabil de a vedea totul cu acelasi interes… 😛
Percepția e cea care definește frumosul, indiferent cum arată. Normal, fiecare ar trebui să-și urmeze gustul, doar că snobismul e azi atât de predominant, încât fiecare se ia după tendințe. Doar sexul a rămas în top, oricum s-ar manifesta! 🙂
Perceptia poate fi educata. Cu totii suntem rezultatul unor forte in care educatia are un rol oarecum important. Cum exista tot mai numeroase persoane fara minima educatia corespunzatoare, asa cum a fost definita mai sus, de aici si atitudinea de turma si mersul dupa tendinte cred.
Desigur ca „de gustibus et coloribus non disputandum” oricum cred ca o limita minima inferioara, ar trebui sa existe la oricare. 🙂
Deschiderea spre cunoastere si naturaletea cu care accepti ca in orice exista ceva frumos se educa…de mici . 😀
As putea aprecia ca ai dat cel mai bun raspuns la exercitiul de mai sus dar nu o fac. Mai astept si alte mesaje 🙂
Ce-i in mana nu-i minciuna, daaa ? Da-mi nota acum ca un dar de Mos Nicolae ! 😆
Nu stiu cum faci tu, dar nu pot sa iti refuz nimic. Ai primit nota maxima pe o scara de la 1 la 10. Na uite asa iti trebuie, sa te inveti minte. Nu puteai sa mai astepti putin 🙄
,, Nu puteai sa mai astepti putin” 🙄
Aici si acum, deschidere si naturalete de a accepta, deci, nu,nu ma puteam contrazice . 😛
joci dur hai? 👿
Daca am invatat ceva, am invatat ca foarte rar ti se ofera a doua sansa ! 😆
Frumoasa educatie ai mai primit 😛
Pragmatica 🙄
Nu, stai ca nu e de rau, este un lucru foarte bun, cu titlu de virtute 😀
Acum, că premiul cel mare a fost acordat lui July 🙂 , pot să aberez fără frica de descalificare. Uite cum zic eu că stă treaba cu obiectivitatea frumuseţii. Platon, păzea! Se numeşte obiectiv atunci cînd ceva îţi place ţie şi la încă vreo mie. Au contraire, subiectiv e cînd lumea te întreabă ce naiba ai gasit laaa… 😆
Obiectiv vorbind, daca mie si la inca o mie, ne place subiectul in discutie, putin ne pasa de parerea celorlalti referitoare laaaa… 😆 cum ii spui tu. 😛
Obiectivi mai sîntem! 🙂
Obiectivitatea se invata de la varste foarte fragede, dupa cum se vede. Eu pot spune ca m-am nascut foarte obiectiv 😆
Nicio referire și la estetica urâtului? 😉
Am scris despre asta in articolul in cautarea imperfectiunii
Daca te referi la eventuala cotradictie in termeni aceasta nu exista. In literatura din secolul trecut poeti ca Baudelaire, Victor Hugo, Rimbaud dar si Tudor Arghezi la noi, au gasit forme artistice de exprimare folosind imagini grele.
Charles Baudelaire spunea ca arta are privilegiul ca sa faca din oribil, frumusete si durerea sa o transforme in bucurie linistita. Da` tu erai mica pe atunci 😆
Nu, nu mă refer la contradicția dintre termeni ci strict la estetica urâtului ca disciplină și concept:)
Da, pe vremea lui Baudelaire nici măcar nu existam, dar mult, mult mai târziu, când am ajuns și eu mai măricică, crescusem suficient cât să am estetica drept materie principală de studiu, timp de 5 ani. Chiar știu ce înseamnă estetica, indifirent de natura ei 🙂
Credeam ca glumesti, dar vad ca-i groasa treaba 😆
Și da, și nu 😉 Alege tu ce preferi!
Aleg varianta in care stiu ai inteles ca aici invatam, glumim si ne simtim bine cu totii 🙂 Ei?
Nimic mai adevărat! În același registru mă încadrez și eu 😆
Eu cred ca estetica e o notiune abstracta.Si mi se pare corecta zicerea „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!”. Vad atatea hidosenii numite opere de arta si nu inteleg de ce, poate n-am eu simtul estetic suficient de dezvoltat si sunt atatea minunatii simple care pe mine ma incanta si criticii zic ca n-au nici o valoare. Si ca sa ma fac de ras pana la capat, uite, recunosc ca pe mine nu ma impresioneaza genialitatea lui Brancusi si nici nu raman cu rasuflarea taiata de extaz in fata operei lui. Hai, care arunca primul piatra? 🙂
Adelina, ca un om politicos ce sînt, întîi întreb :Cîte carate să aibă? 🙂
Nu sunt mofturoasa, numai sa nu fie montata in aur, ca ala-i malefic, nu port.:)
Spuneam inca de la inceput ca Estetica este un domeniu al filosofiei. Nu putem fi cu totii pregatiti sa o patrundem in adevaratul ei sens si de aceea, adesea ne facem propria noastra scara de valori 🙂
Pingback: Estetica uratului | Calea spre succes