Deoarece am abordat subiectul cu tema estetica frumosului intr-un articol anterior ce s-a bucurat de o oarecare apreciere si de un oarecare numar de comentarii, astazi o sa fac referire si la latura sa “negativa” adica la estetica uratului.
Daca ar fi sa rezum in doar cateva cuvinte acest fenomen, as aminti de una din acele scurte povestiri Zen, care nu au niciodata nevoie de comentarii:
Tanarul l-a privit pentru scurt timp, apoi si-a retras privirea si a gasit un moment pentru ai vorbi maestrului care nu facuse nici un gest.
-Maestre, ai vazut ce urat era acel caine mort?
Maestrul ii raspunse cu calm.
-Da, insa ai vazut ce colti frumosi avea?
Cei care considera ca notiunea de estetica uratului este o contradictie in termeni deoarece estetica poate sluji numai frumosului se inseala. Unii au facut arta exprimand uratul.
Tudor Arghezi a adus primul notiunea de estetica uratului in poezia romaneasca prin volumul de poezii “ Flori de mucigai”.
Chalres Baudelaire este un reprezentant de seama a literaturii franceze ale carui poeme sunt adunate aproape toate in volumul “Les Fleurs du mal”
Victor Hugo il aduce ca personaj principal pe Quasimodo in romanul sau “Notre Dame de Paris”
Arthur Rimbaud catalogat ca fiind unul dintre creatorii versului alb, in “Iluminatii” cultiva categorii psihce negative, gustul pentru macabru si morbid.
Trilogia care a fascinat milioane de spectatori “Stapanul inelelor„, are printre personaje pe Gollum. Asa cum poate va amintiti Gollum este acea creatura foarte ciudata, cu dubla personalitate, una malefica si una pozitiva.
Dar se considera ca gustul pentru arta se educa.
Celebrele carpete cu “rapirea din serai” batute in cuie pe perete si pestii de sticla de pe televizor, pot fi un neinsemnat exemplu de educatie a gustului pentru frumos.
Adesea putem privi o opera de arta fara sa o deosebim de un kich. Insa daca studiezi arta cativa ani sau ai pe cineva care poate sa te indrume, vei putea constata cu timpul, ca acolo unde nu vedeai nimic iestit din comun, poti descoperi lucrari de arta de un mare calibru. Acest lucru este valabil pentru intelegerea picturii, muzicii, teatrului, pentru toate cele sapte arte, in general.
Doar atunci nu se va mai intampla ca sa casti plictisit privind la o pictura sau ascultand un concert simfonic, in timp ce altii cad in extaz de placere.
Se spune ca arta este cea mai profunda expresie a creativitatii umane care este pe cat de dificil de definit, pe atat este de dificil de evaluat deoarece acest concept de arta nu vine pe cale logica. Miracolul artei consta in reactualizarea unor amintiri atat de profunde pe care uneori nici nu le stim, este un joc al mintii care a uitat evenimente placute si pe care ea le reinvie.
Concluzia este ca avem nevoie de arta, pentru ca sa mai scapam uneori dintr-o realitate de care suntem satui…
Educația în artă cere timp și răbdare, la fel ca și cea din viața de toate zilele. De aceea e indicat să fie făcute simultan.
Am intalnit oameni fara nicio educatie artistica, si totusi ascultau cu placere Verdi, persoane fara o pregatire in arta care sculptau in lemn, pentru ca lemnul acela le ,,spunea ” ceva si scoteau la suprafata arta, si persoane care predau arta si erau blocati in sabloane ale esteticului . Cred ca frumosul ca si uratul, pe langa educatie, este si innascut .
Acum tac…dorința îmi fu îndeplinită:)
Mulțumesc! 😉
Parca numai asta 😛
Mă alnit, ce vrei și tu acum… :)))
A, nu .. e bine asa. Poti continua 😆
Bineînțeles, oricând, cu aceeași plăcere 🙂
Stii bine ca raspund cu mare placere, oricaror dorinte venite din partea prietenilor. Insa numai luma asta…
a cadourilor 😛 asa ca profita! 😆
Oh, să mai profite și alții că nu eram doar eu la coadă, așa cred 🙂
Primul venit primul servit. Da` acum ma ocup cu cititul Epifaniei. 😉
Ah, mă scuzi că te-am întrerupt!
Curat epifanie mi-a fost, parol!!
Nu este de ajuns sa privesti, trebuie si sa vezi. Iar tu ai si vazut. Felicitari pentru descrierea literara si grafica.
Mulțumesc! Hai că mă faci să și roșesc acum :)))
*** Alint, vrusei să zic
Și totuși, arta nu este doar o cale de evadare din cotidian, este chiar un mod de a fi. Pentru unii 🙂
Doamne, cat pot sa fiu de subtil… 😆
A republicat asta pe Biblioteca Cronopedia.