Este ceva in aer. M-a apucat harnicia curateniei de primavara. Acest blog nu a scapat torturii. A mele nu a lui.
30 de minute mi-a luat sa refac indexul articolelor Scrise, pentru a-l readuce la zi, lucru pe care nu l-am mai facut din 26 ian 2014…
30 de minute din viata mea dedicate cui, carui, carei , motiv, scop, persoane, comunitate sau orice altceva. Cui foloseste asta? Nimanui. Va spun sigur asta!
Am citit pe undeva, ca persoana respectiva scrie pentru ca nepotii sa ii poata citi gandurile transpuse in cuvinte… pe wordpress. Si o afirma perfect convinsa ca asa ceva i-ar putea asigura nemurirea.
Dincolo de o multime de timp pierdut, din viata noastra desigur, de care majoritatea dintre noi incepem sa ne dam seama ca reprezinta un blog , in rest se alege praful.
Sa citim, sa fim cititi, sa ne exprimam opiniile, parerile, gandurile, nazuintele, idealurile… hehe .
Si o facem cand atunci cand abia ne gasim timp sa ne odihnim oasele dupa o zi si printre picaturi, mai tragem cu ochiul la ce mai spun altii, la ce pareri au ei despre opiniile noastre… atunci cand au. (De obicei singura opinie este LIKE-ul tras scurt direct din Reader. Rapid, eficient, exhaustiv, fara jena si fara scrupule).
Cand astazi unii alearga, cu mai mult sau mai putin drag dupa cenepe-uri, cei-uri si semnat-uri pentru ca sa-si ajunga altii europarlamentari cu salarii grase de 6.200,72 € pe luna venit net, adica in mana, la care se adauga indemnizatia zilnica pentru prezenta la reuniunile oficiale ale PE adica 2.500 € pe luna, la care sa se mai adauge si sume de peste 21.000 € lunar pentru cheltuielile legate de biroul europarlamentarului si altele, unii am ramas niste romantici doritori ca cuprindem lumea intreaga in brate si sa o ocrotim, aratand cu degetul spre soare, pasari, flori, rahat…
.
Calea spre succes 
Nu, nu am dat Like din Reader, ci direct din subsolul mpostării tale, așa cum fac eu de obicei!
În rest ce te aștepți să spun? Ai dreptate!
Și ar mai fi ceva. Pe mine nu m-a împins curajul sa-mi fac un opis al blogului.
Ha ha ha.. bine ai mai facut. Sa nu te impinga pacatul ! 😆
Eu nu dau like din reader dar ştiu că nu despre mine mine vorbim aici. Deşi pare că ceva te-a supărat, nu pot decât să spun că maaaare dreptate ai.
Azi e ziua fericirii, hai să ţopăim şi noi 😀
Am citit prima dat „perierii” şi mă pregăteam să întreb cine pe cine a periat aşa de mult de există o zi ca asta? Doamneeeee, mai trebuie cafea că nu e bine dacă nu văd să citesc 😳
😆 da da, hai mai punem de o cafea, ca bine zici 😆
La găleată dacă se poate 😀
Se rezolva, desigur…
Prefer să fiu romantic și să mor arătând cu degetul spre o fată din vecini. Dar mai ales trăgând cu ochiul! 😉
😛 Stii cum se spune ca, cine se scoala de dimineata, se aseamana. Parca asa… 😆
Gi, să nu regreţi! Faci parte dintr-un club exclusivist al fraierilor care preţuiesc firele de iarbă, scăpîndu-le „esenţialul”. Pentru „ăsta” trebuia să te fi născut cu un simţ special sau mai bine zis cu un miros. Dacă nu-l ai, atunci e bine. Eşti încă Om.
Sunt? 😳 /mi se face rau
Uite ca ma alatur fraierilor care pretuiesc verdele crud al ierbii. 😉
Te stiu dintotdeauna ca o iubitoare a verdelui si a cireselor. Cu astea m-ai intampinat prima oara pe blogul tau 🙂
Poate si de asta am ramas aici cu totii impreuna lucru pentru care iti multumesc mult 🙂
Scuză-mă că îți spun dar eu unul nu-i condamn nici pe unii nici pe alții. Ba, dacă stau bine să mă gândesc, cei ce trag pentru a ajunge europarlamentari sunt chiar mai de admirat decât cei cu floricelele, gâzele, soarele și alte alea. E bun și idealismul și văru-său idilismul dar nu prea țin de foame și nici nu te ajută să-ți crești copii.
Stii bine ca iti apreciez nu numai punctul de vedere dar si sinceritatea. Este perfect sa ai ambitii, este ideal sa simti ca te afli intr-o continua competitie cu ceilalti, este absolut justificat sa faci orice pentru a avea o viata mai buna, insa ingretoseaza modalitatile pe care le folosesc in a accede.
N-am mai deschis reader-ul de nu-mi aduc aminte când…
Blogul – pierdere de timp? Poate da, poate ba… Nu, nu e răspunsul potrivit: 30 de minute pe zi pentru sufletul meu!
Blogul la origini, a pornit de fapt ca un jurnal zilnic facut public sau nu, in care iti povestesti toate cele ce le gandesti sau inteprinzi.
Eu am vrut mai mult decat atat si lucru pe cale l-am declarat pe undeva pe aici. Ca orice lucru inventat de om, are si parti bune si rele. Intotdeauna incercam sa mentinem balanta in echilibru, cumpanind. Si trebuie sa-i recunoastem partea buna, pentru ca fara aceasta miscare nu ar exista nimic. 🙂
Adevărat… Cele 30 de minute de care vorbeai ieri îmi oferă un moment de relaxare. În mediul virtual oamenii (cel puţin cei pe care i-am întâlnit eu) sunt mult mai echilibraţi. Au ceva de împărtăşit lumii, poate un necaz, poate o bucurie sau poate o reuşită personală. Tonul discuţiei este calm, în timp ce mulţi dintre cei pe care îi întâlnesc „pe viu” au o doză de agresivitate pe care nu se sfiesc s-o arate, îţi bat cu pumnul în masă ca să-şi impună punctul de vedere asupra oricărei chestiuni. Îmi doresc ca mediul virtual să reuşească să schimbe tonul discuţiei în viaţa de zi cu zi. Lumea ar fi cu mult mai bună…
Asta se numeste cred, respect si este primul lucru care ar trebui sa caracterizeze relatiile dintre oameni. Iti multumesc pentru comentariu.
Cu plăcere.
O duminică plăcută!