Joaca de-a razboiul

Lupta pentru existenta este acceptata ca venind din negurile istoriei, inca dinaintea aparitiei omului dar joaca de-a razboiul este cunoscuta odata cu aparitia lui.
Baieti mici jucarii mici, baieti mari jucarii mari. Asta este singura relatie care defineste psihololgia unui numar covarsitor de semeni de sex masculin, iar egalitatea de mai sus are doar foarte putin de a face cu semnificatiile expresiei arhicunoscuta, al carui adevar unanim acceptat este ca, „marimea conteaza”.
Caracterul de cuceritor i se pecetluieste viitoarei fiinte avand a 23-a pereche de cromozomi xy,  insasi din momentul luptei dusa pana la epuizare a celor doi parinti, in care cel mai puternic castiga in defavoarea tuturor celorlalti. Este prima sa lupta pe care o poarta pana la victorie !
Mai tarziu, micul purtator xy va urla pana la disperarea celorlalti, care vor fi nevoiti sa ii dea atentie, lapte sau macar un nou pampers, apoi  va urla cand nu va avea ceea ce isi doreste iar cand fortele ii vor fi suficient de mari, va urla si atunci cand va lua jucariile celorlalti si asa cu urletul inainte va lua tot ce se poate lua. Cu forta isi va completa lipsurile sau suplimenta castigurile.
Spiritul de competitie este o alta caracteristica care se manifesta inca din primele secunde ale vietii. Primul venit primul servit sau „the winner takes it all” este esenta aparitiei pe lume si desigur ca o ironie a sortii si a disparitiei de aici. Ca un adevarat Fidipide, luptatorul celebru de la Marathon, alergatorul nostru dupa ce si-a facut datoria inlaturand pe toti din calea-i, ajunge in final sa declare „nenikikamen„, am învins! dupa care moare.  In cazul nostru nu moare ci dimpotriva. Dar ce naiba a invins nu se stie, cert este ca stafeta este predata urmatorului si tot asa pana cand urmasii urmasilor vor constata ca spiritul de competitie ar putea avea doar un singur final: propria noastra anihilare.
Ambitia are chip de sfant dar si de diavol. De cele mai multe ori ea se exprima prin partea sa intunecata si ne face sa ne dorim tot mai mult, tot mai sus, tot mai mari, tot mai tari, si tot asa, tot pana la divinizare daca se poate.
Ea este marirea si decaderea iar punctul ei de glorie intotdeauna ramane mult in spate, trecand neobservat de nimeni insa ale carui consecinte ne afecteaza pe toti ceilalti. Caci la ce bun si ce poate insemna ducerea la extrem, a ambitiilor unui nebun. Toate razboaiele lumii au avut la originea lor ambitii persoanale si chiar daca numele le-au ramas scrise in istorie, nici macar de asta nu s-au putut bucura.
Si de parca toate astea nu au fost indeajuns, ca o ultima arma otravita ascunse in parul unei gheise, exista teama.
O au cu totii cei care au gresit macar o data. Fie ca recunosc fie ca nu.
Teama fie reala fie imaginara. constituie o sursa de energie suficienta pentru a da un impuls atat de mare incat poate propulsa fiinta umana dincolo de limitele ei umane sau inumane… Teama continua de ceva. Si fiti siguri ca o au cu totii.
Asternand aceste randuri pe hartie am inteles pentru a nu stiu cata oara, ca vina de a fi condusi spre viata sau spre moarte nu a stat decat in caracterul deciziilor luate la un moment dat.
Ordinea este iar amenintata. Tarile sunt sfasiate in toate partile ca un fost semet cerb, de coltii ascutiti ai lupilor.
De o parte amagirile cu o viata buna, indestulatoare cu mult sclipici si reclame luminase, de cealalta parte conservatorismul si statornicia in cele vechi. Pe de o parte interesele financiare, pe de alta cele politice.
Pe de o parte lipsa resurselor naturale ale unor tari in continua expansiune industriala si pe de alta bogatia altor tari si agoniseala unor generatii intregi care s-au sacrificat pentru ce? Pentru cine?

Joaca de-a razboiul ucide la fel ca si razboiul in sine !

protestatari

Ukraine 20 feb 2014                                                       AFP Photo – Bulent Kilic/AFP/Getty Images

.


, , , ,

  1. #1 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 04/05/2014 - 17:54

    Trebuie să organizez repede un bal în hambar, până nu începe războiul!:)

    • #2 by Bursucel on 04/05/2014 - 19:46

      E cu locuri limitate balul ăsta? Cu ținută obligatorie sau pot veni în blugi?😕
      Că tare mi-aș mai plimba ghetele cu ținte printre crinoline…😉

      • #3 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 04/05/2014 - 19:52

        Vino, vino, că e un hambar cu fân, cu căpriori nelăcuiți! Da, poți veni cu crampoane, că nu are podea, e doar pământ bătătorit! 🙂

      • #4 by Bursucel on 04/05/2014 - 19:55

        Sau de bătătorit ?😆

      • #5 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 04/05/2014 - 19:56

        Eu cred că ați înțeles că e o invitație reală! Dau un bal să bătătorim pământul de sub șopron!🙂

      • #6 by Bursucel on 04/05/2014 - 20:03

        Am zis eu… În ziua de azi și Zănele sunt practice doar!😆

      • #7 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 04/05/2014 - 20:09

        Drept să spun, acum învăț cum să fiu practică! Ghidul practic al gramaticii nu-mi este de ajuns!🙂

      • #8 by Bursucel on 04/05/2014 - 20:14

        Pssst! Că altfel iar ne auzim vorbe că nimic nu ne-ar fi îndeajuns!😉

      • #9 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 04/05/2014 - 20:16

        Psss! Încerc să vorbesc șoptit, dar dacă uit să mă calci pe bombeu!🙂

      • #10 by Bursucel on 04/05/2014 - 20:20

        Să mă tragi de mânecă dacă te calc prea tare, că uneori uit că uneori mai încurc pantofii de balet cu ghetele.😳

      • #11 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 05/05/2014 - 6:07

        Nu-i nimic, îi încurc și eu, uneori cu cizmele de cauciuc! 🙂

      • #12 by succesulpe on 05/05/2014 - 5:12

        Off doamne, nimic nu va mai ajunge 🙄

      • #13 by succesulpe on 05/05/2014 - 5:08

        Cel mai tare bursucel, vine imbracat cum doreste el😉
        Vorbesc cu Fee sa ne faca papanasi cu vanilie🙂

    • #14 by succesulpe on 05/05/2014 - 5:05

      Mai e mult de asteptat pana petrecem pentru asta. Mai bine pregatim hambarul pentru petrecerea de sambata.🙂

      • #15 by La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur on 05/05/2014 - 6:14

        Ah, zilele acestea voi ști dacă hambarul va fi al meu…
        Ehehe, atunci să te ții! Vom da nenumărate baluri!
        Da, sunt încrezătoare!🙂

  2. #16 by Bursucel on 04/05/2014 - 20:34

    Mă gândeam cât de ușor îi prinde în mreje pe cei mici joaca de-a războiul… Perspectiva de a fi erou va face mereu victime.

    • #17 by succesulpe on 05/05/2014 - 5:25

      Fie eroi fie victime,totata lumea vrea sa fie bagata in seama, sa fie evidentiata, sa primeasca atentie, premii, coronite, cadouri. Este in firea omului.😆

Puteti lasa un comentariu ...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: