Dragostea nu are limite

Si astazi ca si in celelalte zile am fost din nou contrariat de prezenta acelui om pe strada, ce privea prin garduri si strigand pe nume pe Ghita… Hai Ghita, hai acasa… Ghita!… Hai Ghita..
Zilnic aceeasi imagine a unui om aplecat de spate, imbracat dezordonat dar mergand insa repede si strigand continuu. Toata lumea il priveste pe dupa ferestre ca pe o aratare ciudata.
M-am intrebat ce este cu acest barbat trecut de prima tinerete? Ce probleme ascunde mintea lui? Cine este persoana pe care o striga continuu. Incepusem sa ma ridic de la birou de fiecare data cand ii auzeam vocea cu speranta de a-i observa macar odata directia privirii.
Privindu-l cu atentia celui care doreste sa descopere necunoscutul, in cele cateva secunde cat imi permitea sa il pot urmari parcurgand aproape in fuga drumul, mintea imi lucra incontinuu si crea cateva variante posibile.
Cererile tanguitoare imi spuneau ca este posibil ca omul sa isi fi pierdut pe cineva foarte drag, poate copilul si de aici si trauma psihologica prin care trece. Poate cainele, care intotdeauna ii va fi fost cea mai credincioasa fiinta din apropierea lui. Intotdeauna vocea lui se pierdea pe drum in jos continuand sa strige pe nume pe acel cineva care niciodata nu mai apare. De luni de zile se intampla sa asist la aceeasi neschimbata imagine. Un barbat in varsta, strigand pe cineva care nu avea sa mai apara vreodata.
Astazi s-au adunat norii pe cerul plumburiu. Fulgerele brazdau cerul prevestind o pustiitoare ploaie. Priveam lumina lor si ma gandeam doar la ploaia iminenta. Un strigat venit de departe il chema pe Ghita. Umbla bezetic strigandu-si fiinta iubita. S-a oprit langa ghena de gunoi si fata i s-a luminat.
-Aici erati! Haideti acasa…
In urma lui s-au pus in miscare spre casa, trei pisici gri, tigrate…

.


Anunțuri

  1. Extraordinar de sensibilă povestea ta, G! Ştii cum se spune, că nimic nu este cum pare a fi la prima vedere.

  2. Oooof,,, bine ca le-a gasit inainte sa inceapa ploaia. Se cautau reciproc, precis. Totul e bine cand se termina cu bine. 🙂

  3. Ești sigur că nu se vor pierde din nou? C-așa-s pisicile, hoinare și imprevizibile. 😉

    • Pisicile nu se pierd niciodata. Cine sa stie mai bine decat ele locul unde le este bine 😉
      Nebuni suntem noi, din dragoste pentru ele, incat nu le lasam sa nu se indeparteze. 😆
      Despre reciprocitate insa…

  4. Am savurat povestea lângă cafeluţă, tare bine mi-a picat 😉

  5. Foarte frumos!
    Am şi eu un Ghiţă care a fost „consemnat” la domiciliu până azi. Săptămâna trecută am pus plasele de ţânţari la ferestre ca să le pot deschide larg, fără teamă că vor evada Ghiţă, Ro şi Cipic. Dar au învăţat foarte repede să le deschidă, aşa că după ce am înţeles că „bariera” mea este inutilă le-am scos şi am deschis ferestrele. Cei trei muschetari au tulit-o ca din puşcă, Încă n-au sărit gardul, moţăie la soare prin curte. Cine ştie, diseară poate ies şi eu pe stradă după Ghiţă & Company….
    O zi senină!
    Dana

    • Sunt convins ca „cei trei muschetari” sint pisici de casa, cu educatie, nu din acelea plimbarete, care umbla fleaura prin vecini sau seara pe… acoperisul fierbinte 😆

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: