Ah da, micul Paris de altadata…

Perioada dintre anii 1859 si 1946 a fost pentru Bucuresti una infloritoare. O perioada in care orasul a fost marcat de o adevarata explozie economica, demografica si culturala.
Aici s-au deschis primele fabrici, Bucurestiul devenind rapid un centru comercial care a atras numerosi oameni de afaceri si magnati din toata Europa.
Marile afaceri si oportunitati financiare au facut posibila aparitia burgheziei autohtone, a mariilor industriasi si magnati dar si al micilor comercianti.
Tot atunci va creste si numarul muncitorilor, atrasi de locurile de munca din fabrici.
Sunt construite un numar impresionant de cladiri, parcuri, cafenelele, buticuri si magazine cu vitrina.
Si astfel Bucurestiul, orasul cu strazi largi, cu tramvaie trase de cai, cu cladiri cu etaj cu gradini si parcuri pentru ai carui vizitatori balcanici, adevaratul Paris era mult prea departe si prea costisitor, au numit acest oras „Micul Paris”, o copie in miniatura al celui original, un oras al contrastelor dar si un amestec al culturilor.
Pentru cei care vorbesc despre acest subiect fiind nostalgici dupa un trecut necunoscut si pentru care micul Paris semnifica doar baluri si toalete, coliere si palarii cu bor larg, blanuri sau pene, frac si sobrietate, tigari de foi si orchestre cantand valsuri, sa facem apel la memoria imaginilor:

Această prezentare necesită JavaScript.

.


Anunțuri

  1. E drept că noi trăim acele momente doar din imagini și relatări, dar, venind mai spre contemporaneitate, mie mi-e dor și de Bucureștiul anilor ’70, când îi colindam fiecare parc, bibliotecă sau cinematograf. Așa l-am cunoscut eu!

    • Fiecare roman care are amintiri despre acei ani `70, pot spune lucruri frumoase despre intrega Romanie de atunci.
      Dar stai sa vezi ce lucruri frumoase se vor spune despre intreaga Romanie de acum, peste vreo 50 de ani 😆

  2. Eu spun ca si anii 80 au fost frumosi pentru Bucuresti . Din imaginile postate sa stii ca am vazut o fata a micului Paris neinchipuita pana acum . Zi buna, G. !

    • Am considerat necesar sa punem lucrurile in ordine.
      Anii `80 deja au insemnat inceputul sfarsitului. Locuitorii Romaniei au inceput sa simta lipsurile, foamea, frigul si teama pentru ziua urmatoare.

  3. Pai asta zic si eu, sa revenim la natura si la lucrurile simple, sa redescoperim mestesuguri, tehnici, trocul si solidaritatea umana, atata cata mai poate fi in Romania de azi.

  4. Ce frumos… poze din vremuri tihnite. Sigur ca aveau si oamenii de atunci griji diverse, se mai intristau si ei, mai duceau lipsa de una sau alta, dar la final de saptamana ieseau la Sosea, la seri de dans, legau mai usor prietenii si le pastrau cu anii, radeau mai mult, aveau sperante. Erau mai simpli in gandire si mai naivi poate, dar le era bine. Alte vremuri, alti oameni, alta viziune despre viata. Si alt gen de conducatori, de fapt, ca atunci parca mai aveau ambitia sa faca si ceva pentru tara si oameni, dincolo de interesul lor. Ca dovada ca de atunci au ramas atatea realizari.

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: