Nu stiti cum e sa te iei dupa nebuni… fiti atenti la ce va spun:
Stateam linistit ca tot omu, scufundat in fotoliul meu pentru citit, cu romanul in mana. Lampa aprinsa raspandea in jurul meu o lumina calda, placuta. Imi miscam plin de entuziasm degetele de la picioare ce se bucurau de caldura papucilor pufosi si creionam cu mintea plasmuiri de vis ale imaginilor atat de plastice ale scriitorului.
Starea de reverie mi-a disparut imediat ce a sunat telefonul. As fi suportat mai degraba un dus rece decat acest sunet al obiectului infernal numit telefon. Imaginile mi s-au spulberat ca si cum ar fi fost proiectate pe un geam securizat lovit cu ghioaga. Ma ridic anevoie si ma indrept catre producatorul de sunete, amintind in treacat pe cativa din calendar. Deschid si aud:
-Salut, uite ce-ti propun… si urmeaza povestea unui weekend de vis la munte, la care pun botu` ca pelicanu`.
Acum iata-ma aici, privind de la fereastra peisajul mirific ce mi se deschide in fata ochilor…
.
Calea spre succes 
🙂 🙂 🙂 Şi uite aşa, s-a dus căldura din papuci.
Si nu numai… 😀
Norocosule! Să nu-mi spui că asta e vederea de astăzi, de la fereastra camerei de hotel, după o partidă de schi! 😉
Iti arde de glume nu-i asa?
Evident! 🙂
Şi mă mai gîndeam şi la faptul că pe noi ne-ai lăsat aici, să ne muşcăm mîinile de ciudă sau să ne prindem degetele în tastatură şi te-ai dus să te bucuri, egoist aş putea spune, de aşa o frumuseţe de peisaj. Başca distracţia! 😆
Asa am eu bafta intotdeauna…
Pentru câteva clipe, am crezut că te-ai înscris și tu la Spring SuperBlog 2015 și faci o reclamă la un complex turistic. 😉
Daca asteptati sa scriu eu un singur articol acolo, precis se va desfiinta concursul din lipsa de participanti.