Moneda sociala

Daca social este ceva care tine de societate, care este propriu societatii, unei anumite clase sociale, sau doar a unui grup de oameni, denumirea de moneda sociala m-a dus imediat cu gandul la acele vremuri de demult cand ca si elev fiind, puteai sa te mandresi ca aveai un stilou chinezesc.
Pentru multi acesta era idealul instrumentelor de scris, dar era si obiectul care ii diferentia pe unii de ceilalti. Era greu de gasit si costa mult.
In acele vremuri de trista amintire, uniformele scolare ii aduceau pe toti la acelasi numitor iar singura diferentiere intre elevi se facea pe baza notelor obtinute la invatatura. Vremuri de demult. Daca cu greu iti este tie sa iti mai aduci tu aminte de ele gandeste-te cat efort trebuie sa faca cei care eventual ar dori sa isi imagineze toate acestea cei care nu le-au trait, pentru ca s-au nascut intr-o tara in care a fost abolita uniforma si uniformizarea. Toate astea sunt de domeniul trecutului dar pacatul nu este nou. Aici este vorba despre mandrie. Cu toti o avem in sange, intr-o doza mai mare fie mai mica. Ca se manifesta mai puternic la varste fragede sau ca se estompeaza cu trecerea timpului, mandria este considerata a fi unul din pacatele de moarte dar si cel mai complex, ambiguu, perfid si viclean pacat, din care se nasc toate celelalte pacate care se implica unul pe celalalt, iar noua societate o promoveaza continuu.
Traim zile in care si a ajunge la poarta scolii cu taxiul este un aspect demodat. Pentru a atrage simpatia colegilor de clasa sa spunem ca inca mai este de acceptat ca sa cobori din bmw-ul lui tactu, pana a ti-l parca singur cat mai aproape de poarta scolii, si a arunca in sictir pe bord, noua pereche de ochelari MontBlanc.
Ce urmeaza dupa trantirea portierei, sunt privirile pline de invidie sau dispret, saluturi manhatanesti cu palmele, bratele si umerii si apoi intrarea in sala de clasa, manifestata printr-o greata iremediabila.
Fiecare se simte cu mult peste ce se petrece aici. Profesorii amabili sfarsesc prin a li se face lehamite de meseria aleasa, iar cei putin mai exigenti, prin a fi acuzati de hartuiala.
Hainele, bijuteriile si telefoanele de sute de euro pe care le afiseaza ostentaiv elevii, depasesc cu mult puterea financiara a profesorilor de a tine pasul cu acestia.
Rezultatul confruntarii este unul simplu de intuit: ceea ce nu este de admirat nu este de urmat.
Trebuie sa admitem ca modul de afisare fizica constituie tot mai mult un fel de moneda sociala pentru ca nu-i asa, in final haina face pe om.
Confirmarea maine dimineata pe catwalk-ul din curtea scolii.

noul an scolar

,

  1. #1 by july on 13/09/2015 - 13:16

    Probabil in orasele mari, asa o fi, dar in cele mici, nu.Înca conteaza atitudinea, nu marca blugilor si bmw-ul, chiar daca au destui, si sunt respectati cei cu rezultate foarte bune.

    • #2 by succesulpe on 13/09/2015 - 13:50

      Mai sunt pe aici pe acolo cateva nuclee de bun simt natural si o buna masura in toate. Lumea este in schimbare July 😀

  2. #3 by racoltapetru6 on 13/09/2015 - 14:28

    Eu trăiesc printre cei care se încăpățânează să nu se schimbe prea mult și mă bucur de asta!😉

  3. #5 by 9 on 14/09/2015 - 8:14

    Eu cred că ceea ce contează e omul, nu haina. Sunt atât de bătrână?????:/

    • #6 by succesulpe on 15/09/2015 - 18:23

      Cred ca este doar o greutate in intelegerea noii scari a valorilor😀

  4. #7 by danaiana on 16/09/2015 - 11:04

    Eu traiesc din plin aceste schimbari. Aceasta neuniformizare nu e neaparat ceva rau. Este insa prost inteleasa… Ce pot sa-ti spun este ca pentru generatia tanara va fi din ce in ce mai greu sa gaseasca un model de urmat. Ma refer la sensul adevarat al cuvantului model. Nucleele de bun simt natural si buna masura in toate (ca tare frumos le-ai mai zis!) sunt din ce in ce mai rare.

  5. #8 by Iustina on 27/09/2015 - 22:00

    Depinde cu cine și în ce context afli cele descrise de tine. Și eu credeam că e așa, din folclorul urban. Dar am început anul acesta clasa pregătitoare… și am redescoperit școala așa cum o știam. Iar șocul mare a fost legat de uniformizare. Credeam că trebuie doar să îmi duc copilului decent îmbrăcat la școală, dar de fapt pe două săptămâni alerg după haine în culorile impuse. Școala cere uniformizare.

Puteti lasa un comentariu ...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: