Am comis-o!

Va intrebati probabil de ce nu mai scriu de atata timp… Simt ca trebuie sa ma explic.
De catva timp am fost lovit in moalele capului cu adevarul crunt ca istoria se repeta. Cine a citit romanul lui Frederic Beigbeder, stie la ce ma refer. In plus, chiar daca in mare parte sunt de acord cu multe din afirmatiile aflate intre copertile cartii sale, eu chiar pot sa-i contrazic titlul cartii care afirma ca “L’Amour dure trois ans”. Cel putin in cazul meu, eu as reduce-o la un an !!!
As putea sa dau apreciere spre exemplu afirmatiei ca „Pentru ca dragostea sa dureze intotdeauna, e de ajuns sa traiesti in afara timpului.”
Este pe cat de simpla pe atat de profunda chestia asta. Chiar daca dragostea inseamna ceva chimie in interiorul nostru, aici este vorba de fizica pura.
Si daca consideram ca de fiecare data cand ne indragostim este o adevarata sarbatoare in viata noastra de ce nu as aprecia si vorba omului asta, care spune ca “Cele mai frumoase serbari sunt cele din interiorul nostru.”
Acum trebuie sa imi intelegeti euforia dar puteti fi linistiti. Sa nu credeti ca eu imi voi parasi principiile de baza pe care m-l le-am faurit si dupa care ma ghidez, pret de atatia ani. Pentru mine, materialitatea este un principiu esential, asa ca sigur o sa imi revin. Sper.
In romanul in cauza si chiar in lumea noastra inconjuratoare, este un adevar punctual ca  “Pentru ca sa infloreasca, o femeie are nevoie de un barbat care s-o admire.”
Pe de alta parte, se poate mentiona si afirmatia autorului, la care subscriu si eu, ca “Sa iubesti pe cineva care te iubeşte este narcisism. Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, dragoste.”
Ei bine asta mi se intampla mie. Acum va las sa judecati si singuri:

Etichete: beautiful roses, Frederic Beigbeder, L’Amour dure trois ans, rose, roses