Muzica si jocul au insotit dintotdeauna omul in preumblarile sale de-a lungul si de-a latul Istoriei.
Din cosul cu comori al muzicii si dansului romanesc, scoatem astazi cateva versuri izvorate pe meleagurile lasate de Dumnezeu, dinozaurilor, traco-getilor, devenite ulterior ale celor de mai tarziu, rezultati din impreunarea fecioarelor dace cu cucernicii militari ai armatei imperiale romane, acele legiuni de manipule, conduse de decurioni.
Particularitatile lingvistice, fonetice, morfosintactice, lexicale, regionale care eventual par a individualiza zonele geografice, dimpotriva, nu indeparteaza ascultatorul si nici pe participantul activ in desfasurarea jocului, al dansului, deoarece dintotdeauna omul a iubit jocul ale carui scenarii ascund subtile adevaruri revelate numai de intelepciunea ancestrala populara.
Sa ascultam cu urechile mintii urmatoarele jocuri din popor:
Cine-o stie s-o porneasca, mai-mai!
Stanga – unu, dreapta – doi, mai!
C-asai hora pe la noi, mai
Sa-i di ri di ri di da”
Dupa ce cred ca v-ati incalzit, sa ascultam acum:
Frunza verde mai!
La hora ne inveselim
Frunza verde mai!
Doi pasi inainte
Si doi inapoi
Vezi asa se joaca bine
Hora pe la noi”
sau in varianta:
Si doi inapoi,
Sa jucam hora ca la noi.
Nimic mai frumos decat concretizarea in forma cea mai draga poporului roman:
Ea ni-i jocul neamului.
Doi pasi inainte
Si doi inapoi,
Sa jucam hora ca la noi.
Cat e lumea sa traiasca
Hora scumpa din batrani.
Doi pasi inainte
Si doi inapoi,
Sa jucam hora ca la noi.
Si cu hora sa-nfloreasca
Neamul nostru de Romani.
Doi pasi inainte
Si doi inapoi,
Sa jucam hora ca la noi.”
Bineinteles ca fiecare din aceste versuri sunt insote pe langa muzica si de catre strigaturi din popor la care iau initiativa doar o parte din cei prinsi in hora:
„Foaie verde de mohor
Asta-i hora horelor,
Hora romanasilor,
De pe plaiul muntilor.”
„Asta-i hora romaneasca,
Cine- o joaca sa traiasca,
Cine -o vede s-o-ndrageasca,
Hora noastra romanesca.”
„Doua fire, doua paie
Ia ciuleandra la bataie.
Floricica macului
Ia mai las-o dracului!”
„I-auzi una, hei
I-auzi doua, hei
I-auzi trei, hei,
Hei, hei, hei.”
Si sa nu omitem pe cea mai incarcata de semnificatii, un adevarat corolar al echilibrului si al binelui:
Dar nu stiu cum sa-l pornesc
De pornit l-as porni bine
Daca-i mandra langa mine.”
Oare nimeni nu isi da seama poate ca joaca si jocul asta poate fi uneori foarte periculos pentru toti locuitorii inca a acestor mioritice meleaguri?
.
Calea spre succes 
G:, pot să-ți țin isonul cu una ardelenească de la noi, din ălea puține ce-mi plac? Nu, stai, nu-i nicio doină de jale. Sună cam așa:
Bade, pentru ochii tăi,
La, la, la, la, la, la
Mi-am lăsat fânul pe văi,
La, la, la, la, la, laa.
Bis.
Și ulciorul la izvor,
La, la, la, la, la, la,
Că și-acolo numa’ dor, măi,
La, la, la, la, la, laa.
(nn. nu mai scriu la-la-ul).
Greu i-i, bade, fără tine
De nu vii eu mor cu zile.
Toată boala-şi are leacul,
Da’ dragostea, şti-o d racul.
Du-te dorule și-i spune
Că zăbavele nu-s bune!
Că mândruța-i duce dorul
Și i-a-nțelenit ogorul.
De s-ar lua câți is dragi
N-ar mai sta frunza pe fagi
Da’ să iau mai puținei
Frunza fagilor stă-n ei!
Ah, chiar nu imi era gandul la asta. As completa doar cu faptul ca orice se intampla aici, pare a fi ultima doina de jale, o varianta moderrna a Mioritei…
Nu prea ştiu eu a juca dar mai ştiu a fredona 😀
Chiar am murmurat câteva acum, le ştiu linia melodică.
Asta nu e periculos, nu? Să fredonezi, adică.
Potecuta, se poate asa ceva? 🙂
Aşa ceva ce? 🙄
Sa crezi ca am pus muzica! 😀
Nu se poate dar am o scuză: m-am trezit prea de dimineaţă 😀
damn!
Îmi trece repede, nu-i problemă.
De geamparaua dobrogeana nu ai spus nimic, asa ca postez eu un clip sa vezi cat suntem de globalizati. :)))
E formidabil link-ul trimis. Imi place mult muzica dobrogeana si se pare ca la fel de apreciata este si de altii.