Draga Blogule

Ieri nu ti-am scris nimic, Da, stiu, recunosc, se vede si pe tine. Te-am lasat cu o pagina alba nu pentru ca nu as fi avut ce scrie ci din prea mult. Si atunci o pagina nu ar fi fost indeajuns. Ti-as fi spus poate despre temerile mele precum ca limba romana nu mai poate fi folosita ca support de comunicare intre astia ai nostri, care daca poarta un dialog il prefera pe cel al surzilor.
Este drept ca este o limba la fel de buna ca si cea a lui Heidegger, Shakespeare, Dostoievski sau Attila József, dar ultimele par mai bune dialogului, intrucat cei care le vorbesc astazi, se aud intre ei si chiar mai important, se inteleg cand este vorba de vreun interes comun.
Si uite la tine, te citeste careva in afara de mine? Si daca o face, cine intelege ceva din mazgaliturile tale de acolo.
Aaa, ca nu ai parte de diacritice. Bine, am inteles! Da stiu ca vrei sa ne intoarcem inapoi la vremurile de dinainte de `48, la limba vorbita in Micul Paris: deh, lume buna, sampanie frantuzeasca, corsete, pe strazi cosari purtatori de noroc si lustragii avand cutiile lor pline cu vax pentru pantofii barbatiilor de la hot sosiete.
Ai dreptate, trebuie sa eradicam definitiv boala care ne-a inrosit mintile, sufletul si inimile numita de exegeti ciuma rosie si sa ne intoarcem la momentul zero al devenirii noastre, sa incepem asta cu schimbarea diacriticelor. Punct si de la capat.
Dar sa nu te astepti de la mine la asta. Vei ramane un blog fara diacritice si pe mai departe. Circumflex-ul, breve-ul, sedilele si virgulitele alea nu te vor face nici mai destept, nici mai convingator si nici mai patriot decat esti.
Stiu ca este usor discriminator ca folosesc peste tot grafia impusa de Academia Romana, dar uite sa stii ca te voi ajuta cand este nevoie. Uite promit ca cand voi scrie cuvantul tata voi specifica daca este vorba despre tată, ţaţa , ţaţă, ţâţa sau ţâţă si asta pentru ca sa nu inteleaga vreun eventual viitor cititor al tau, ca tot ce este scris aici sunt doar laturi, laţuri sau lături ale vreunei persoanalitati agatate in timp.
Si la urma urmei in ziua de azi cine mai citeste. Cea mai rapida forma de exprimare este aceea prin semne, facute cu degetul. Dar despre asta am sa iti scriu intr-o zi.

Anunțuri

  1. Şi blogul ce-a zis? 😀
    Io te citesc, să ştii.

  2. Lasă că unde-i greu de înțeles o să pui o poză. E mai ușor de citit și se poate interpreta după voie. 😉

    • Nu cred ca pot. Asta ar fi un fel de blog de tip abecedar iar eu scriu pentru cei 18+ care se presupune ca stiu sa citeasca nu numai literele si cuvintele, ci patrund intelesurile aflate dincolo de ele.

  3. Ivy

    Poti renunta la toate vocalele, nu doar la diacritice, eu tot te citesc, G.. 😛

    • Nu cred ca voi renunta la ceva din maniera in care comunic cu voi pe blog. Probabil voi ameliora cate ceva sau poate ca nu, insa voi ramane fidel ideii ca un blog trebuie intotdeauna sa aduca ceva nou in viata noastra. Adica si a celui care il scrie si a celui care il citeste.
      Acum deh, cu totii suntem diferiti, si poate e mai bine asa. Iti multumesc pentru apreciere.

Va multumesc pentru opinie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: