Reteta indiana

Oprisem sa iau masa cu un prieten dupa un drum lung petrecut la volan si acum citeam menu-ul:
Am ales desigur “tripe soup with chilli peppers” si “forcemeat rolls in cabbage leaves with a dash of polenta on the side”.
Inteleg in mod natural justificarea introducerii in menu si a versiunii in limba engleza a denumirii fiecarui preparat in parte insa gandurile imi zboarau aiurea.
Imi aduc aminte ca meditand odata pe tema rominglișizării limbii române, cautam sa imi argumentez acest fenomen prin faptul ca traim intr-o lume a globalizarii si schimbarii, a integrarii in ciclul general care implica schimbarea modului de viata, al mentalitatii si se vede ca si a culturii, pentru ca limba româna se afla si ea intr-o continua evolutie si imbogatire. Si fenomenul acesta se petrece de sute de ani, de cand au inceput sa ne calce cand romanii, cand turcii, cand tatarii, cand ungurii, cand rusii.
Se stie insa ca orice limba reprezinta pentru o anumita cultura, pentru un anumit popor, mijlocul de circulatie pentru concepte, pentru un set de valori. Limba este purtatoarea unui mesaj, a unei acumulari de experiente istorice a acelui popor.
Trebuie sa nu uitam pe de alta parte ca o limbă ajunge o limba de circulaţie international, datorita unor factori care ii faciliteaza aceasta raspandire: prestigiul cultural, economic al tarilor dezvoltate, sau militar, cum au fost cele impuse cu forta ca in cazul limbii latine, arabe, spaniole, portugheze, engleze sau franceze, sau datorita progresului, modernitatii unor alte tari sau pur si simplu din raţiuni demografice ca in cazul limbii chineze, arabe sau hindu.
Procesul de mancurtizare a popoarelor duce in final la golirea propriului mod de gandire, la pierderea identitatii, la disparitia culturii, a capacitatii de comunicare complexa pe care o are un popor, in favoarea unor alte culturi puternice.
Dar ceea ce se intampla pe aceste plaiuri in cazul limbii este ceva gratuit, este ceea ce eu as denumi sindromul autocolonizarii.
Privitul la modul cum flutura drapelele straine pe catarge si visul apartenentei la o alta cultura sau civilizatie este de acum de natura patologica.
Deschid discutia incercand o comprimare a concluziei:
-Romgleza asta este o strutocamila lingvistica care este folosita de niste indivizi debusolati social si cultural ce se simt exilati pe pamantul asta. Muncitorii corporatisti sunt primii care au inghitit otrava si o raspandesc prin respiratie.
Cel din fata mea m-a privit cateva minute si mi-a raspuns sec :
-Are you with the head?
Cat timp ne-am sorbit ciorba de burta am incercat in intervalul dintre doua linguri sa ii explic ca inteleg bine influenta calculatoarelor si a internetului in acest proces si ca nu resping utilizarea cuvintelor legate de acest domeniu, insa nu vad rostul folosirii altora care au echivalent direct in limba romana si care vor deveni incetul cu incetul arhaisme si am dat ca exemplu expresii ca a aplica in loc de a candida pentru un post, a cancela in loc de a anula, a developa in loc de a dezvolta, a expecta in loc de a astepta, a focusa in loc de a concentra, a proceda in loc de a incepe ceva, a suporta in loc de a oferi sprijin, a targheta in loc de a impune tinte de atins, a șerui in loc de a imparti. Nu am apucat insa sa imi continui pledoaria pentru ca lingura comeseanului meu se tranti de marginea farfuriei intrerupandu-ma:
-You beat the filds!
Am tradus-o repede cum ca cam bat campii, dar luat-o ca pe o gluma si cand au venit sarmalutele mi-am reluat discursul intr-o maniera ceva mai ponderata:
-Cei care nu folosersc jargonul corporatist nu sunt vazuti bine, ba mai mult sunt vazuti ca niste prafuiti. Nu te va asculta nimeni daca nu iti strecori printre cuvintele neaose macar un “ok” sau un “well”. Nimeni nu te va invita la petrecerile lui daca esti un “looser” care nu stie ca trebuie sa isi aduca cu el obligatoriu un “significant other”. nu apuc sa imi termin ideea ca ii aud glasul amicului meu:
-You put me in a fog déjà !

Ma opresc din mancat si il privesc ca si cand l-as vedea acum pentru prima data in viata si imi vin in minte versurile unui vechi cantec romanesc de petrecere, in transpunere moderna asa cum ii place amicului meu:

Who put the pub on the road,
That was not a crazy man.
Ala was a man with mind,
Whoever enters her plays
To forget his trouble
Măi sorrow-le măi…

.


Anunțuri

  1. Aș putea aduce un singur argument în favoarea fenomenului descris de tine, cumva indirect și formulat printr-o întrebare: sincer, cum ți-ar ” suna” ție, acum, în secolul ăsta, în vorbirea curentă, limba lui Caragiale și a lui Eminescu? Dar n-o fac.Și știi de ce? Pentru că nu vreau de fapt să găsesc niciun argument în favoare. În favoarea a ce? A unei limbi de tinichea, vorba lui Pleșu? Nu vreau să fiu ipocrită și recunosc faptul că mă mai prostesc și eu utilizînd „ingliș” și mă întreb uneori de ce. Pentru că „zdrăngăne” altfel într-o conversație? Pentru că nu sună atît de „barbar” ca echivalentul românesc? Pentru că vreau să fiu ” în rînd cu lumea” din care fac parte? Dar mi-am găsit leacul: spre readucere aminte, din cînd în cînd mai calc pe greblă! :)))
    P.S. Bine scris articolul, Monșer! 😉

    • Insentivat de continutul comentariului tau, pentru care iti multumesc, am cautat articolul lui Plesu a carui titlu „Noua limbă de tinichea” pare sa spuna totul. Dincolo de o usoara antipatie pe care o resimt fata de persoana lui nu pot sa nu ii apreciez scrierile, lucru pe care il fac si acum. Plesu explica in cateva randuri motivele, cauzele si lasa sa se intrevada si consecintele acestui „curent” modernist.
      Ce se intampla acum, este definit foarte clar de Andrei Plesu, intr-o fraza pe care doresc sa o transcriu aici, pentru cei care nu au citit articolul intreg:
      „La noi însă, are loc o „revoluţie” fără legătură cu vreo doctrină „liberală”. E doar un fel de modă „cool”, preluată din jargonul corporatist. Nu e, prin urmare, vina americanilor! E vina băieţilor şi fetelor „de firmă” de la noi, care nu ştiu bine nici româneşte, nici englezeşte, dar găsesc că e mai eficient, mai „branşat”, mai „globalist” să se exprime pestriţ, hibrid, înlocuind „limba de lemn” (pe care n-au apucat-o), cu o limbă de tinichea, care, din punctul meu de vedere, sună a gol…”

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: