Parcarea

Parcara unui autovehicul este definita ca stationarea lui in spatii special amenajate sau stabilite si semnalizate corespunzator. Insa de la definitie si pana la aplicare este un drum lung pe care fiecare il parcurge dupa cum vrea, dar in general dupa cum il duce capul, astfel ca parcarea se face adesea mai ales nu dupa regulile de bun simt ci mai ales dupa celor de lipsa a acestuia. Si exemplele sunt fara numar. Parcare pe linia de tramvai, pe locurile persoanelor cu handicap, pe cate doua trei locuri de-a curmezisul incalcand liniile de delimitare individuala, sau chiar blocand caile de acces, atunci cand nu mai lasa loc de trecere.
Analizand putin fenomenul descoperim cat este evident faptul ca in marea majoritate a cazurilor, cei care dau dovada de lipsa de respect fata de ceilalti, sunt in general tinerii posesori ai unor autovehicule cu marci de renume, care dau dovada de o mare ingeniozitate in a-si face vestita prezenta printre oameni.
Desigur ca intelegem nevoia unora de a epata, de a iesi din anonimat, care este o caracteristica cu precadere a locuitorilor din tarile unde uniformizarea era lege, putini avand posibilitatea de a detine, case , masini, o biecte scumpe, deci un ideal la care fiecare visa dar era de neconceput de atins si aici putem vorbi aici despre un fenomen social care se manifesta mai rar in tarile dezvoltate si acolo cu precadere doar la cei frustrati.
Cu totii simtim nevoia de “a iesi in fata”, fie ca o facem prin detinerea unui telefon scump, a unei masini scumpe, a avea langa noi compania unei persoane ravnite de altii fie prin folosirea exagerata a unui vocabular special, a unei vestimentatii speciale, etc, aici rolul principal ocupandu-l orgoliul care apare din dorinta de a te pune in evidentia, din nevoia de a-ti fi recunoscute meritele si valoarea in raport cu ceilalti.
Dar exista si o alta cauza cunoscuta cu precadere de psihologi care afirma ca aceasta atitudine rezida din incapacitatea individului de a-si recunoaste adevarata valoare si se manifesta la persoane narcisiste al caror univers este reprezentat de “Eu”. Adesea sunt persoane nesigure pe ele, care nu au fost inconjurate in copilarie cu dragoste si iubire iar acum cand au posibilitatea sa se manifeste, doresc sa compenseze toate aceste lipsuri, luandu-si ca model pe cate cineva mult mediatizat.
Si desigur ca mass-media furnizeaza suficiente exemple a unora care au tot ce-si doresc, persoane care creaza adevarate tendinte sociale ce pun o mare presiune pe indivizii aflati in faza dezvoltarii persoanalitatii si care se afla fie in postura de a alege in a ajunge acolo undeva, fi in a esua in recunoasterea propriei incapacitatii si a cadea in genunchi fata realitatii vietii in care idealurile si obiectivele vor ramane simple deziderate, devenind indivizi invinsi permanent de invidie, ura, scepticism si blazare.
Revenind la cei care au avut o copilarie traumatizanta, aflam ca un grup de tineri exasperati dar cu initiativa civica, au gasit o solutie de “apreciere” a acestora, prin daruirea cu entuziasm a unor abtibilduri care le sunt lipite direct pe oglinzile retrovizoare ale autoturismelor parcate aiurea.
Aceasta idee a fost salutata de multi dintre cei care se confunta zilnic cu situatii de incalcare grava a regulilor elementare incepand cu cele de bun simt.
Desigur ca a-ti face singur dreptate este de neconceput si esti pasibil de sanctiuni mai repede decat cei care ne creaza neplaceri noua tuturor celorlalti, prin blocarea drumurilor, a locurilor de parcare, a sangelui in cap.

cum ai parcat

  1. Of, sărăcuţii, sunt nişte neînţeleşi. 😀
    Apropo de iniţiativa asta, mie mi-a plăcut şi cea cu parcările destinate persoanelor cu dizabilităţi. Când se parca o maşină pe un astfel de loc într-o anumită zonă, apărea imediat un tip cu un cărucior, să-l ajute pe şofer. Unii s-au prins şi au făcut cale-ntoarsă. Alţii au rămas boi până la capăt.
    Dincolo de asta, se pare că mulţi au fost traumatizaţi în copilărie. Că prea se epatează cu orice şi peste tot.

    • Singurul lucru care ma alina este faptul ca ceea ce primim noi de la acestia, ei vor primi inzecit de la generatia pe care o cresc in spiritul aceleiasi nesimtirii. Asa ca vai de noi, dar mult ma bucur ca nu o sa prind vremea cand as fi putut spune: vai si amar de ei! 😀
      Vorba strabunilor: „Semeni vant culegi furtuna!” Multumesc mult pentru comentariu Potecuta.

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: