Lecţii de viaţă

V-am obişnuit pe parcursul acestor ani cu nenumărate exemple despre succesul în viaţa şi realizările celor mai de succes oameni, care în marea lor majoritate si-au primit deja recunoaşterea sau şi-o vor primi poate… după.
Articolul de astăzi pare un pic diferit de celelalte şi se adresează tuturor celor care bat la porţile vieţii şi o iau în mod natural în freză, pentru că nu se poate altfel.  Comentariile însă sunt dorite şi deschise tuturor.

Aşadar dacă se întamplă ca după un numar oarecare de ani de zile să ajungi poate la concluzia că nu mai eşti suficient de pregătit pentru a face faţă problemelor vieţii, cauzele acesteia sunt legate de iluzia în care ai trăit până atunci.

Ca să afli cine ţi-a indus-o  trebuie să privesti inapoi, dar to rog, fară ură, la toate persoanele care au avut un rol în educaţia ta,  începând cu primii educatori, incluzând aici bunicii, mătuşile, părinţii, grădiniţa, şcoala.  Aşadar un prim moment este atunci când te afli în locul în care are loc prima ruptură din viaţa ta, şi anume nu este momentul când eşti îmbrâncit şi ţi se fură jucăriile, mingea sau bicicleta, ci este momentul când te îndrăgosteşti şi îti iei nu-i aşa, în propriile mâini frâiele vieţii. Este cam tot la fel. Dar este momentul tău şi numai al tău de accea nu vei povesti nimănui despre asta. Acum trebuie să îi câstigi inima persoanei iubite. Este momentul când joci totul pe o carte şi îti faci dansul nupţial deschizăndu-ţi inima şi sufletul, demonstrănd zestrea calităţilor, performanţele musculare, hainele şi neaparat smartfeonu. Şi o iei negreşit în freză, pentru ca oricum ai fi tu, nu reuşesti să obţii ce iţi doreşti fiind fraierul sau fraiera lumii şi în fond, să recunoaştem, la momentul acela este de unde celălalt poate alege, fiind multa marfă pe piaţă.

Aşadar marea cucereală se transformă în marea înfrangere, care se transformă la rândul ei în marea dramă existenţială şi îngenunchiem în faţa evidenţei. Nu suntem nici măcar nimic. Atunci ne ascundem de lume, părinţii nu ştiu nimic sau poate dacă vor inţelege, nu vor putea interacţiona cu tine din cauză de uşă-nchisă în nas, în spatele căreia incepem sa scriem poezii în care ne plăngem marea iubire şi cât suntem noi de singuri şi neînţeleşi de lumea asta din jur.

Cei care depăşesc momentul ăsta, desigur trecând prin încă alte multe încercări asemănătoare, unele mai cu noroc altele mai fără, ajung în momentul când trebuie să işi ia în propriile măini, pentru a doua, oară marea decizie: a modului în care trebuie să îşi câstige existenţa. Şi asta o fac conform gradului de pregătire în general şcolară, superioară sau nu, oricum nu contează.

Pot alege între a se angaja undeva sau să işi deschidă propria afacere. Să nu uităm definiţia dată, doar aici, afacerii. „Este înţelegerea prin care unul câstigă şi altul pierde,  însă amândoi işi strâng măinile bucuroşi că a fraierit pe celălalt.” 
Ca un secret, întotdeauna căstiga cel care face oferta sau cel care are ultimul cuvânt.

De reţinut că în principiu, propria afacere şi-o face cel care are mai mult tupeu, curaj, nesimţire şi completaţi voi cu restul atributelor din lunga serie.

Dacă se angajează ajung mai devreme, sau ghinion, mai târziu la concluzia unei cele de a doua mare înfrangere. Nu le sunt recunoscute meritele indiferent cât de mult işi dau sufletul să demonstreze. De ce? Pentru că nimănui nu îi pasă ce vrei tu să demonstrezi. Daca aduci profit atunci fa-o şi pe mai departe,  dacă nu, atunci  fa-o şi pe mai departe, chiar daca colegul tău are adeseori salariu mai mare ca tine la o performanţă mult scăzută, dar are altceva de oferit.

Dacă ţi-ai făcut şi ai afacerea ta, o iei în freză pentru că vine altul pe care îl incurci şi te face să o închizi pentru că nu eşti la fel de puternic ca şi el. El are şcoala vieţii pe când tu educaţia primită de la vezi mai sus.

Ajungi şi la momentul cand să iţi alegi prea minunata jumătate. Aici o iei iar în freză dar nu imediat ci in timp, gradat, cu meticulozitate. Este cea de a treia înfrângere când ajungi la concluzia că iar nu eşti pregătit pentru viaţă, iar bucuria că eşti proprietarul unui certificat de port damă sau portdomn, descreşte încet încet, în mare parte pentru că deciziile sau hotărârile nu îţi mai aparţin decât după ce la împarţi în cel mai bun caz la doi. De multe ori, în paranteză fiind spus, poate ar fi mai bine să nu-ţi aparţină, dar asta-i o altă poveste. Dacă nu cedezi, mănânci din conserve vreo săptămână în cel mai fericit caz…

Ajungi la vârsta la care acumulezi nenumarate experienţe de viaţă şi se poate spune că eşti un adevarat exeget la capitolul cum să NU în viaţă. Nu poti spune niciodată cum să DA  unui cuiva, à n’importe qui , pentru că viaţa este în continuă mişcare şi chiar dacă datele de intrare sunt aceleaşi algoritmii de rezolvare se modifică de la o zi la alta şi nu mai pot constitui exemple de viaţă pentru nimeni.

Dacă eşti cât de cât cerebral şi corect faţă de tine, ajungi să înţelegi că rolul tău în viaţă rămâne doar acela de a te mişca nevăzut prin lume în timp de mergi de două ori pe lună să iţi cumperi medicamentele compensate de la farmacie, şi în restul timpului să te aşezi pe o bancă în parc şi să priveşti la tinerii din noua generaţie cum trec prin faţa ta, pregătiţi în sinea lor să işi  încerce norocul, iar tu să te întorci la patul vechi cu arcuri rupte privind la telenovele sau pentru cei mai norocoşi în viaţă, îngrijind căte o plantă sau citind în liniştea pe cât se poate, a camerei tale, a uneia din cărţile unui autor preferat, care ţi s-a lipit de suflet prin adolescenta sau tinereţe.

Ce se întamplă adesea cu cei înfrânţi în vreuna din cele trei mari încercări? Eşueaza în băutură, droguri, într-un şanţ pe undeva fie cu maşina fie fără şi exemplele pot continua.

Cei înfrănţi devin filozofii care încă se intreabă care este esenţa vieţii. Cei care nu işi pun întrebări sunt cei care işi iau singuri când la este foame, sete, dor de codru verde, case sau masini scumpe, toate sub privirile ingrozite ale celor care sunt şocati de tupeul acestora şi care până se dezmeticesc, tot ce a fost în faţa lor, a dispărut fără urmă, ca dupa trecerea unui banc de pesti piranha.

În cel mai fericit caz rămân nu-i aşa, cu speranţa că va veni şi pentru ei o zi, sau că undeva acolo sus, vor primi răsplata binemeritată pentru o viaţă trăita în spiritul urmează înşiruirea:  cinstei, corectitudinii, onestităţii, probităţii, integrităţii, dreptăţii, virtuţii, fidelităţii, castităţii,a conștiinciozităţii, a tuturor „tăţii” de pe lume, a respectului valorilor, stimei şi consideraţiei, a prețuirii, a onoarei şi doamne, a cât de multor cuvinte goale şi  lipsite de realism care au fost inventate doar pentru a defini atitudinile pe care trebuia să le avem şi în spiritul cărora trebuia să ne creştem şi să ne educăm copiii, pentru acea viaţă frumoasă şi plină de împliniri: viaţa altora.

  1. Eu nu sunt expertă ca tine, G., dar cunosc și eu situații de genul asta. Am apreciat onestitatea ta, umorul și talentul cu care le-ai pus în pagină.
    Nu sunt, însă, de acord cu tine ca e bine ca părerile ar fi bine sa nu îți aparțină. De ce?
    Iar ideea cu banca în parc în antiteză cu viteza cosmică de desfășurare a vieții, ce mai, e..fără replică. Sau cel putin nu una pe măsură.

    • Da umorul, talentul si modestia, mi le recunosc si eu. (glumesc desigur). Am scris articolul de mai sus pentru cei care au ajuns in momentul in care isi pun intrebari normale. Este o apucare si o „zgaltaire” de umeri a celor care se uita uimiti in jur si nu inteleg. Articolele de pe succesulpe wordpress ar putea fi scanteia pentru inceputul succesului lor in viata.
      Materialele aparute de-a lungul timpului aici, nu reprezinta solutii ci doar invitatii la o gandire altfel.
      iti multumesc pentru aprecieri dar mai ales comentariile tale.

***********************************************************************************************************************************************

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: