Game over !

Am asteptat multi ani schimbarea. Am asteptat-o de la est, de la vest, de la centru. Ne-a fost greu dar ne-a fost oferit prilejul. Am asteptat-o inca cinci ani. Ni s-a oferit iar prilejul. Am asteptat schimbarea schimbarii inca cinci si inca de doua ori inca cinci ani. Ni s-a oferit de fiecare data prilejul. Am crezut ca schimbarea trebuie sa vina din afara sau ca trebuie sa inceapa cu ceilalti ca pe urma sa inteleg ca de fapt trebuie sa inceapa in fiecare dintre noi. Multi au gasit schimbarea in stanga, altii in dreapta, multi in vest, altii in est, multi o mai cauta inca. Intotdeauna suntem nemultumiti si poate este bine asa. Suntem nemultumiti cu noi insine, cu cei din jur, cu toata Lumea si cu tot Universul. Ne lipsesc modelele. Am crezut un timp ca ar fi fost bine ca fiecare sa fie ca noi, sa gandeasca ca noi, sa se manifeste ca noi, sa creeze, sa construiasca si sa iubeasca ca noi dar am invatat ca fiecare poate constitui un exemplu la fel de bun pentru ceilalti. Multi dintre noi am fost constienti ca avem de luptat pe de o parte cu noi insine si pe alta cu cealalta jumatate a omenirii care este lasata de Dumnezeu sa pastreze echilibrul Lumii, prin atitudinea lor de impotrivire la orice si a face totul pe dos. Vine insa in viata fiecaruia momentul in care sa se intrebe daca a meritat, insa raspunsul nu mai ajuta la nimic. Nici macar nu poti sa il lasi ca pe o mostenire generatiilor care vin din urma. Fiecare isi incepe drumul cu aceeasi incapatinare si speranta de a schimba lumea, chiar daca uneori mai afla si ca schimbarea trebuie sa inceapa cu el si asa mai departe. Am oferit exemple, am adus justificari, am readus in prezent mostenirea trecutului, am prezentat modelele de succes ale prezentului, am adaugat pete de culoare si fond muzical discursului pentru a-l face mai atractiv, a-i spori coeziunea si ai conferi universalitate. Am pus intrebari am asteptat raspunsuri, am innodat si deznodat fapte si intamplari. Dar a venit momentul acela. Este poate momentul despre care unii spun ca viata se afla intre o intrebare si un raspuns ,sau ca este momentul unui desen cu flori de camp si pantofi cu fundite , sau momentul in care aflam cu tristete ca acei copii ai parcarilor sunt pasari ale cerului.
Putin mai pragmatic, eu il numesc momentul in care spun… Game over!

game over

  1. #1 by Bursucel on 05/06/2015 - 23:25

    Mi-ar plăcea să cred că Game over! e frate bun cu Punct și de la capăt!😉

  2. #3 by racoltapetru6 on 06/06/2015 - 7:21

    Nu-mi place rezultatul și cred că avem dreptul la Revanșă. Mai ales că nu a fost fair-play.

  3. #5 by Poteci de dor on 06/06/2015 - 8:22

    În primul rând, mulţumesc! În al doilea… vreau şi eu să cred că acel Game Over înseamnă un alt început.😉

    • #6 by succesulpe on 06/06/2015 - 11:51

      Mai degraba, un alt fel de inceput. 🙂

      • #7 by Poteci de dor on 06/06/2015 - 11:59

        Important e să fie cu dreptul, atunci!

      • #8 by succesulpe on 06/06/2015 - 12:36

        Uite de la „dreptul” asta incep toate relele in, in orice. 😆
        Nu, desigur ca nu. Va fi doar altfel.🙂

  4. #9 by Mirela on 06/06/2015 - 11:24

    Eu am gasit schimbarea in eliminarea din capul meu a sperantei ca se mai poate schimba vreodata ceva in bine😀 . Si m-am decis sa storc din fiecare zi tot ce poate fi bun sau macar acceptabil, fara gand la viitorul indepartat si fara prea mari asteptari de la lume. Ca timpul trece si sa fii mereu naiv asteptand minuni, parca nu e ok. Ma bazez pe mine si pe foarte putini din jur, si e tare bine asa.

    • #10 by succesulpe on 06/06/2015 - 11:58

      Horatio a spus-o perfect acum mai bine de 2050 de ani in urma in Ode:
      „Carpe diem, quam minimum credula postero”

      • #11 by Mirela on 06/06/2015 - 14:10

        Nu i-am dat dreptate mult timp, dar acum sunt perfect de acord cu el : prezentul e totul si faci ce poti cu ce ai.

  5. #12 by adelinailiescu on 07/06/2015 - 11:12

    Adica, mai pe limba mea, gata cu joaca, punem de-un „jihad”?🙂

    • #13 by succesulpe on 07/06/2015 - 12:34

      Adelina, daca despre intuitia mea pot sa mai am indoieli, a ta nu cred ca mai are nevoie de ceva. De exemplu ajuta-ma sa inteleg, ai gene lungi, arabesti?

      • #14 by adelinailiescu on 07/06/2015 - 17:21

        Nee, am niste amarate de gene moldo-muntenesti. Da’ , cu putin antrenament, nimeresc binisor sa dau cu pietre (da, stiu, aia-i intifada, da-i tot un drac)🙂 Ziceam si eu sa luam atitutine. Sau altitudine…

Puteti lasa un comentariu ...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: