„Un discurs bun ar trebui să fie ca fusta unei femei – suficient de lung pentru a acoperi subiectul și suficient de scurt pentru a crea interes.”
Noi românii am găsit o formulă și mai exactă pentru a defini eficiența: „Decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost.„
Blogărași si blogărițe, succese!
Calea spre succes 
Dă-mi voie Stimabile Gi, nu pot pentru ca să las un confrate, carevasăzică, într-o așa gravă eroare. Monșer, ai puțintică rabdare. Astfel dar, onorabile Domn, dumneata……. (trece-mi paharul ăla cu apă, că mi se uscă gâtlejul)…… Dă-mi voie, Stimabile, un om…. trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patria noastră, să aprecieze corect lungimea fustei….ăăăăă……discursului în atari situațiuni. Carevasăzică, dacă vom lua în considerație, trecutul unui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru, de abia ieșit din…..susținem cu tărie că, mai mult decât atât, trebuie negreșit Mult și Prost.
Nu frate, nu-nţeleg daraverile astea cu opoziţia unora! când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă fac, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa… dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid, al blogarilor liberi.
Și eu merg şi mai departe şi zic: cine-i apropritar monșer ? Nu e cum carevasăzica stimabilul Churchill?
De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători... Fusta să rămană așa cum a spus stimabilu` dacă nu, atunci să se renunțe la ea.
Salutare, salutare, stimabile!…
:)))))))))))))))))) Pentru asta, lasă-mă să te îmbrațisez, Stimabile! :)
Pingback: Aveți puțintică răbdare. | Drumul racului