Cu totii suntem insetati de frumos. Nu stim de unde ne vine aceasta dorinta pe care o resimtim continuu si pe care niciodata nu reusim sa ne-o satisfacem. Gasim doar paleative. Ne dorim ca sa fim inconjurati de lumina si culoare atunci cand deschidem ochii dimineata si privim peste fereatra larg deschisa sau atunci cand satui de starea de sclavie in slujba banului, ne dorim sa evadam oriunde putem sa ne regasim starea de liniste si de bucurie interioara pierduta.
Cred ca in realitate, purtam in noi nostalgia coltului de Rai pe care l-am parasit, alungati fiind pentru ca am indraznit sa incalcam porunca, ravnind la maru` ala de ne-a ramas si in gat.
De atunci, incercam continuu sa ne inconjuram de tot ce este mai frumos, pentru a ne astampara Dorintele…
Calea spre succes 
Ma gindesc cum ar fi fost daca pe mama noastra Eva n-ar fi apucat-o curiozitatea de a face proba cu marul…Cum iti suna : eterni si prosti? 😆
Da intr-un fel ai dreptate, asa este mai bine. Daca cumva nu si-ar lasa-o ca mostenire genetica, fiecare isi ia prostia cu el 🙂
Dupa ce traiesti o viata printre cenusiul betoanelor inveti sa pretuiesti fiecare fir de iarba.Gradina mea nu arata deloc asa, ba pare neingrijita caci nu m-am indurat sa smulg nici o floare din locul in care a binevoit ea sa rasara dar mie asa imi place, cat mai naturala si mai colorata.
Sunt convins ca nu ai lasat lucrurile la voia intamplarii si ca daca ar fi fost nevoie sa intervii, ai fi facut-o, indiferent de consecinte 😆
Fără dorinţe am fi doar nişte maşinării stupide.
Cu dorinte suntem robi…