Tragedie aviatica

Anunțuri

  1. Probabil că Dumnezeu moare de râs când se uită la mine și vede câte planuri îmi fac!
    Măcar de-ar avea și guvernanții vreun plan benefic pentru țară!

    • Nu stiu de ce dar gandul m-a dus la momentul in care se facea imparteala bogatiilor, cand unul din ingeri IL intreaba:
      -Doamne dar de ce dai atat de multe bogatii Romaniei?
      Dumnezeu il priveste atent si ii raspunde calm:
      -Stai sa vezi ce conducatori ii dau…

      • july

        :))) Parca a tunat si i-a adunat !

      • Auzi, ia spune… te-ai hotarat? Te faci primarita sau nu ?

      • july

        Ieri m-a sunat primarul si m-a rugat frumos sa trec azi pe la el. Credeam ca mi-a citit postarea si s-a recunoscut . 😆
        Nu s-a recunoscut, in schimb pune in practica o propunere de-a mea de acum 3 ani . Si nu, nu ma fac primarita, imi place ceea ce sunt acum . 😀

      • Asta inseamna ca te are ca si consilier. Si daca pune in practica ceva spune-i sa te puna si pe statul de plata de la primarie. E un inceput macar 🙂

      • july

        Daca eram consilier, mai aveam strada cu gropi ?! 😆

      • Asta sa te intreb eu! 👿

      • july

        Nu aveam. Pe langa colectia de pietre, iubesc pantofii ca o fetita, papusile . :)))

      • Cand tu asa, cand asa… stii ce? sa nu te mai plangi nici de pietre nici de noroaie nici de ploaie nici de vant.
        Cand vin pe acolo sa te vad primar, auzi tu!

      • july

        Oamenii isi cam pierd vederea cand ajung primari 🙄 mai bine ne vedem pe plaja, tu, G, eu, July 😆

      • Nu toti primarii…. Numai acelora carora nu le plac pietrele, dar le plac gropile si noroiul 🙂

  2. Accidente de acest gen au loc dupa legea hazardului, nu se intampla in fiecare zi, asa ca „organele, institutiile care trebuie sa intervina” uita ce au de facut. Nu stiu daca s-a simulat „pe timp de poace” o intereventie in munti.

    • Da m-am gandit si eu la asta. Se pare ca totusi se fac simulari din timp in timp, in timpul carora trebuie sa se execute ca la carte un sir de operatiuni strandard. Se prea poate sa nu ia nimeni in serios aceste lucruri. Pe de alta parte te intreb cate accidente trebuie sa aiba loc pana sa se ia o masura in consecinta? Un exemplu: zidul mortii de la Suceava

      • Am vazut. Prostia omeneasca s-a mutat la Suceava si face victime. Proiectantul Jula isi sustine opera, de vina sunt soferii. Nu e de ras, e de plans.

      • Nu rade nimeni. Dar nimeni…

      • E de ras proiectul lui Jula!

      • Cred ca nicaieri in lume nu ai sa vezi o asemenea aberatie: o sosea lunga si in linie dreapta care se opreste intr-un mal de beton gri. Cei care cunosc locul sa presupunem ca merg mai cu atentie dar ceilalti, dar pe ceata, dar pe intuneric?

  3. Mă doare sufletul de tot ce s-a întâmplat!

  4. Am dat „like” pentru ultima parte a postării. Nu aş fi dat „like” descrierii unei tragedii pentru nimic în lume, oricât de bine ar fi scrisă, sper să înţelegi acest lucru. Spun şi eu acelaşi lucru şi de foarte multe ori: între ceea ce ne dorim noi şi ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi, este o mare diferenţă!

    • Nu am facut o descriere a accidentului ci, pastrand tema blogului, am adus aminte de faptul ca fiecare este singur si ca trebuie sa fie pregatit oricarei situatii, pentru ca nimeni nu ne poate sari in ajutor mai bine decat o putem face singuri. Autorul de pe blogul la care am facut referire este un om al muntelui care stie ce spune. Vorbele lui m-au pus pe ganduri si am vrut sa aduc aminte doar despre acest aspect. Faptul ca s-a legat de tragedia din zilele acestea, este un fapt auxiliar. Eu scriu despre oameni. Ce fac cum fac ce trebuie si ce nu trebuie facut. Cum se ajunge si cum nu se ajunge, de ce si de ce nu. Dar despre toate astea vorbesc materialele mele mai bine. Te invit sa le citesti cand vei avea putin ragaz. Iti multumesc pentru comentariu. Like-ul este optional si nu tin la el, mai ales ca stiu cum se da, dar si despre asta iar am scris… 🙂

  5. Like-urile mele sunt „pe bune”! Nu obişnuiesc doar să le dau. Ştiu muntele. M-am născut în creierul munţilor şi-am avut privilegiul unic de-a sta două veri cu tata la oi! Muntele este misterios, superb, dar poate fi înspăimântător de dur, mai ales cu cei ce nu sunt suficient de pregătiţi să-i calce pragul! Amintirile mele din prima parte a vieţii sunt legate de munte. Astăzi când mai povestesc celor care doresc să asculte, spun că inventez!

    • O parte din amintirile tale legate de munte si acei ani, ar putea sa isi gaseasca materializarea in mici istorioare carora sa le gasesti locul printre articolele tale obisnuite, de pe blogul tau. Sunt convins ca vor fi citite cu mult interes. Ce spui despre asta? 😯

      • Mulţumesc de încujarare! Ştiu asta, mai ales că prietenii şi familia mă tot presează să mă apuc serios de scris, dar, nu ştiu, tot amân…ştiu că sună absolut banal „n-am timp”, dar eu am o mare meteahnă: îmi trebuie o anumită stare de spirit să pot scrie, o linişte pe care acum nu o am (lucrez şi sunt destul de solicitată la locul de muncă;nenorocitul de înv!), şi uite-aşa timpul trece şi tace. Sper totuşi, măcar pentru viitorii mei nepoţi, să las aceste amintiri scrise. E o lume pe care am pierdut-o cu toţii ca naţie: lumea satului de la munte din alte vremuri! Din nou: mulţumesc!

      • Nu este o meteahna. Fiecare lucru isi are un moment al sau. Cu siguranta ca atunci cand va veni vei reusi sa aduci in prezent trairi ale unor vremuri vazute cu ochii de atunci. Pe de alta parte, sa nu uiti niciodata ca viata trebuie sa ti-o traiesti nu sa o lasi sa te traiasca!

Va multumesc pentru opinie

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: