Toți facem dimineață cafeaua, cel mai adesea cu papucii în picioare și cu ochii încă închiși. Dacă beneficiem de un expresor care poate fi și programat pentru ora la care ne trezim, avem o șansă în plus să nu ratăm băutul cafeluței matinale.
Cică o modalitate mai rafinată de a face o băutură mai puternică, ar fi să turnăm, nu nu… doar apă clocotită, încet peste praful fin de cafea, ce se află în coșulețul de filtru, prin care se scurge într-o ceașcă. Chestia asta se numește cafea Pour Over, nu pulover, care este cea mai des folosită formă de a bea cafeaua. Păi rafinamentul ăsta este asigurat de către orice filtru de cafea.
Ca să ne aflăm în treabă trebuie să știm că există și un Cold Brew. Aici cafeaua măcinată mai mașcat se înmoaie în apă la temperatura camerei pentru o perioadă lungă de timp, rezultând un preparat cu aciditate scăzută și bogată în cofeină, care este excelentă pentru a fi savurată la rece. (să lasăm prostiile, da ?)
Nimeni nu ne spune însă cum să facem ca cafeaua ( !) să aibă aroma celei din pachet, din momentului când îl deschizi, dupa care… puf! aroma dispare pentru totdeauna. Că de trezit, te trezești imediat ce ai luat prima înghițitură și îți spui că iar te-ai lăsat țepuit pentru a nu știu câta oară, sperând că poate acum ăia, în… ( EDITAT ), au revenit la rețeta de acum ani buni în urmă.
Dacă ratăm cafeaua de acasă, mergem și luăm de la un automat o zeamă. Dar ce să alegem și cu ce ne putem trezi în pahar?
Espresso, Black Coffee Espresso sau cafea neagră ?
Atât cafeaua neagră, cât și espresso-ul sunt teoretic preparate prin spalarea prafului de cafea cu apă fierbinte. Diferenta este că espresso-ul este făcut din boabe măcinate fin, foarte închise la culoare, care sunt trecute prin expresorul care produce o singură doză, foarte concentrată. Cafeaua neagră este mai simplă și mai modestă: apa fierbinte picură peste boabele de cafea măcinate pentru a obține o concentrație de la scăzută până la medie de cafea și cofeină.
Următoarele variante se obțin din elementele de mai sus prin adăugarea de lapte condensat sau spumat.
Cappuccino sau Latte ?
Ambele sunt băuturi fine și cremoase iar diferența dintre un cappuccino și un latte este o chestiune de proporție. Cappuccino-ul are o distribuție uniformă a laptelui condensat și a espresso-ului, în timp ce Latte-ul este bogat de lapte condensat și ușor cu spumă deasupra.
Dacă alegeți Americano, vă treziti în pahar cu un fel de cafeaua simplă, neagră cu picurare, constând dintr-un espresso diluat cu apă fierbinte.
Un Cortado conține părți egale de espresso și lapte condensat. Laptele având rolul de a echilibra amărăciunea ascuțită a espresso-ului.
Dacă îți place cafeaua cu mai multă aromă de cafea, Red Eye trebuie să fie alegerea ta. Este denumită așa după efectul care o și definește, oferind o „pornire” rapidă… pentru o dimineață de luni, ca aceasta, dar de ce ?
O cafea Mocha este in esență, un cappuccino, cu nițica cacao și un shot cremos de lapte condensat.
Macchiato ce este o combinație de trei părți de spumă cu o parte de espresso, dar nici nu este la fel de puternica ca o doză directă de espresso.
Iar Flat White este o doză dublă de espresso cu lapte condensat.
Ar mai fi Café au Lait, care este doar o denumire pompoasă a unei băuturi simple, adică o ceașcă de cafea cu lapte condensat.
Ei bine, ultima de care trebuie neaparat să ne ocupăm, pentru că trebuie să mai și muncim astăzi, este Irish Coffee, care este mai mult un cocktail decât o cafea, rezultată dintr-un amestec de cafea, zahăr, smântână și whisky, care mi se pare cea mai potrivită combinație cu care să începi ziua.
Calea spre succes 
Bună dimineața!
Mulțumesc pentru cafea!
La mine acasă mă mulțumesc cu cea făcută într-un filtru obișnuit, în care „arunc” doza mea zilnică, adică jumătate de litru de apă și cafeaua aferentă.
Eu recunosc ca m-am declarat invins de procesul de elaborare a licorii, in pofida efortului depus, si asta in buna parte, datorita ingredientelor care nu corespund cerintelor. Asa ca le evit din ce in ce mai mult. (atat procesul cat si efortul) 🙂
Să te trezești citind despre cafea, la cafea… Super! Relația e personală, de aceea și atâtea variante, cred. La mine Zavida e cea mai cea, proaspăt măcinată și la filtru. Neagră și amară ca păcatul. Dacă are zahăr, frișcă, lapte sau arome, nu îi simt gustul, deci nu-i cafea. 🙂 Zi frumoasă!
A fost cu premeditare 🙂
Mi-am spus că textul trebuie să fie servit proaspăt și să insoțeasca cititorul în momentul savurării cafelei de dimineață.
Sincer sa fiu așteptam o recomandare din partea cuiva care să ma convingă, așa că iți mulțumesc pentru asta. Am căutat, am găsit, voi comanda, și vom schimba opinii după ce voi prepara licoarea.
Vreau doar să știu că mai există undeva pe Pământ acea cafea, cu aroma și gustul de cafea pe care o cunosc și pe care nu o mai regăsesc acum, indiferent de felul de cafea pe care am cumpărat-o.
Dragă Gi, da’ o cafea din aia la ibric, nu mai „servește” nimeni în timpurile astea sau sunt singura rămasă dinaintea erei nostre? :))))))
Chiar mă întreb cum poți să te gândești măcar, la așa ceva? Este aproape o blasfemie. Desigur că nu, deoarece pentru că, este un obicei învechit, demodat, scos din uz, arhaic, vechi, antic, bătrânesc, învechit, dar mai ales, obsolete.
Cafeaua preparată în modul acesta primitiv, o „serveau” doar faraonii și beduinii, eventual ienicerii și spahii de pe timpul lui Murad I.
Mdea….am vrut să am dreptate și iată că am :) Dar eu o țin tot pe-a mea. Nimic nu mă poate convinge de contrariu. Și din când în când, cu puțin cardamom proaspăt râșnit, după cum îmi sunt toanele. Neapărat, cu o linguriță de zahăr. :)
Când încă mai era, soția mea mă îndemna să iau ibricul din aramă, să pregătesc în el cafeaua pe care, după aceea, să o bem din ceșcuțe mici, din porțelan, așa cum se făcea odinioară. Frumoase obiceiuri, pe care le uităm, cu încetul.
Mugur, nu pot să spun decât că îmi pare rău……
Din punctul de vedere al generației din care fac parte, obiceiurile pe care le-am căpătat sunt cele care ne oferă confortul și sincer, nu văd de ce m-aș adapta la unele noi. Sunt disperată când dorec să beau o cafea, oriunde și mi se oferă vesnicele variante espresso sau capucino. În drumurile mele prin țară, am făcut greșeala, o singură dată, să întreb de o cafea la ibric, într-o benzinărie. Nu-ti pot spune ce privire am primit de la copila de după tejghea….. :))))))))))
Neșansa ta, căci cafeaua la ibric a cam dispărut, ca să nu mai spun de cea pregătită la nisip. Chiar mă gândeam să îmi confecționez „vatra” cu nisip. Ce m-a oprit a fost faptul că ar trebui să încep încălzirea nisipului cam cu un ceas înainte de ora cafelei. Dar încă mai sper că ibricul de aramă va cunoaște dogoarea nisipului.